Total War: Shogun 2 Review

Ok. O poti face. Nicio problema. Nu trebuie decat sa faci un review. Cat de greu poate fi? Ai mai facut review-uri la jocuri pana acum. E aceeasi chestie. Singura diferenta fata de jocurile de la inceputul anului este ca acesta este ceva mai colosal. Mda... Nicio presiune...

Paragraful de mai sus l-am scris cu o zi in urma. Pana acum am stat ghemuit intr-un colt, tremurand din toate incheieturile. Suna putin a fanboy-ism, dar trebuie sa recunoastem ca seria Total War a pus o amprenta puternica pe lumea jocurilor. Probabil ca cei de la Creative Asembly (CA) nu au fost primii care au introdus un dram de tactica intr-un RTS, dar cand s-au pus pe treaba, acestia aproape ca au reinventat genul, ducandu-l pe trepte superioare. Au fost unii care au incercat sa imite aceste jocuri, incercand sa para mai cu mot decat cei de la CA, dar au dat chix, probabil realizand ca nu este chiar asa usor ceea ce si-au propus (vezi Imperial Glory).

Cand s-a anuntat Rome TW, producatorii ne-au promis o alta abordare a hartii strategice, grafica si gamplay mai bune. Ne-au dat. Cand au anuntat Empire TW, ne-au promis ca vor introduce in sfarsit batalii navale. Ne-au dat, fara ca gameplay-ul sa aiba de suferit. Cred ca pot spune cu siguranta ca seria Total War nu a dezamagit niciodata.

 Recapitulare

O sa presupun ca unii dintre voi sufera de amnezie sau tocmai s-au trezit dintr-o coma si n-au idee cu ce se mananca un joc Total War. Chiar daca ma insel, asta nu ma va opri sa explic pe scurt cam ce vrea un astfel de titlu de la noi. Jocul te pune in cizmele conducatorului unui mare regat sau imperiu. Te pune in situatia de a lua decizii strategice, politice, etc. In partea strategica a jocului, ai in fata o harta (in cazul de fata, a Japoniei), impartita in mai multe regiuni, fiecare avand un oras capitala.  In aceasta parte a jocului, administrezi orasele, construiesti sau imbunatatesti cladiri pentru a tine populatia multumita, cazarmi pentru a recruta armata, drumuri ca sa o deplasezi cat mai departe intr-o singura tura. Totul se desfasoara pe ture. O cladire sau un regiment dureaza una sau mai multe ture ca sa fie construita sau recrutat. O armata poate sa se deplaseze numai pe o anumita distanta intr-o tura, iar in momentul in care nu mai ai nimic de facut, dai un clic pe "end turn" ca sa lasi si celelalte regate/imperii/clanuri sa-si faca treaba.

Cand ataci o alta armata, intri in partea tactica a jocului unde iti amplasezi si coordonezi trupele direct pe campul de lupta, in timp real. Aici, conteaza ceva mai putin cine are batul mai mare, in schimb, este important cum il folosesti. O armata mare si puternica nu iti poate garanta tot timpul o victorie. Poti avea si jumatate din armata inamicului, dar daca stii cum sa te folosesti de anumitele tipuri de unitati pe care le ai la dispozitie, sa le arunci in orice in afara de un atac frontal si, eventual, sa folosesti terenul in avantajul tau, atunci vrajmasul va pleca de pe campie cu coada intre picioare. Practic, victoria nu depinde in intregime de numere si de statistici, decat daca esti un mucos si alegi ca batalia sa fie rezolvata automat, fara sa mai intri in partea tactica a jocului. Caz in care nici nu stiu de ce mai stau de vorba cu tine. Inchide browser-ul si intoarce-te la un RTS clasic.

Shogun 2 este mai mult decat cel de al saptelea titlu din ilustra serie Total War. Pun pariu ca toti care au facut review la acest joc au spus asta, dar o voi spune si eu. Shogun (1) Total War a fost primul joc din serie. Daca te uiti acum peste el, nu cred ca vei fi tare impresionat. Grafica si efectele nu mai par atat de bune, harta strategica este foarte simplista, iar o armata o muti ca pe o piesa de sah de pe un teritoriu pe altul. Dar la acea vreme, pentru multi gameri dornici sa vada o inclestare serioasa intre doua armate, jocul a fost punct ochit - punct lovit. Acum, producatorii au ajuns, cum spun englezii, "full circle" cu acest titlu. Este ca si cum te-ai intoarce in timp ca sa te intalnesti cu tine insuti si sa-ti arati ce ai realizat de-a lungul anilor (presupunand ca nu vei starni un paradox de toata frumusetea). Poducatorii au batut cale lunga de la primul Shogun, iar acum, au scos acest titlu din garaj, i-au pus caroserie si motor noi si este iarasi bun de drum.

O prima privire

Actiunea jocului se petrece, dupa cum ne-am dat seama cu totii, in Japonia secolului al XVI-lea. Desi sunt mai multe, ai de ales intre 9 clanuri, majoritatea celorlalte fiind probabil nesemnificative. Prima mea reactie a fost sa caut clanul lui Toranaga din Shogun (cartea lui James Clavell), cu toate ca este un personaj fictiv. Dupa cateva cautari pe Google si Wikipedia, am gasit clanul dupa care s-a inspirat autorul si am fost fericit. Mai bine spus, a trebuit sa ma multumesc cu atat, pentru ca jocul nu-ti prezinta o poveste de-a lungul campaniei. Cel putin nu atat de ampla ca aceea din Napoleon. Indiferent de clanul pe care il alegi, vei incepe campania cam in aceeasi situatie: Vei avea de purtat un razboi deja inceput cu alte clanuri pentru controlul zonei in care te afli. De asemenea, fiecare din aceste clanuri are propriile ambitii de maretie, inclusiv ca daimyo-ul lor (codnucatorul clanului) sa ajunga shogun (conducatorul tuturor armatelor). La fel cum in Medieval 2 te uitai dupa ce avantaje are fiecare tara (cavalerie mai puternica, arcasi mai buni, etc.), asa te vei uita si aici cu ce bonusuri vor incepe clanurile. Unul poate avea sulitasi mai buni si mai ieftini, in timp ce altul poate avea arcasi mai buni si mai ieftini. Unul poate fi constructor bun de nave, iar altul poate fi constructor bun de castele. Clanul pe care l-am ales eu (Tokugawa) are ca bonus "masters of intrigue", ceea ce imi da un bonus la relatiile diplomatice, ninja superiori si altele.

Noutati majore fata de titlurile precedente va trebui sa le cauti putin cu lumanarea. Pana sa vezi asa ceva, vei observa mai intai doar niste modificari sau imbunatatiri. Ca sa nu incep cu ceva marunt, o noutate legitima este faptul ca poti sa-ti cresti in nivel personajele (generalii si agentii). Asta s-a intmplat si in jocurile anterioare, dar acum poti alege tu ce indemanari vrei ca persoana in cauza sa-si imbunatateasca, astfel ca sa-ti mearga mai bine in timpul bataliilor. Ca intr-un RPG, ti se va arata o ramura cu astfel de imbunatatiri, unele din ele fiind accesibile la nivele avansate. Pe langa asta, la unele nivele, poti alege unul din doua onorarii sau servitori... Nu stiu exact cum sa le spun, astea sunt cele mai bune traduceri pe care mi le-a dat Google Translate pentru "retainer". Acestea presupun fie o persoana/aghiotant, fie un obiect. Oricare ar fi, acestea iti dau si ele un bonus, nu neaparat pentru batalii. Pot ajuta ca armata generalului respectiv sa se deplaseze mai departe intr-o tura, sa-i dea un bonus de loialitate, etc.

Decizii, decizii...

Loialitatea este si ea, din nou, un parametru important. Un general cu un numar impresionant de victorii nu inseamna tot timpul un lucru bun. Acesta s-ar putea sa-si faca idei si sa te trezesti la un momnent dat ca iti arata cu ce deget se scarpina in ureche si nu va mai fi de partea ta. Daca vei tine o secunda cursorul mouse-ului peste indicatorul de loialitate a generalului, ti se va arata si un desfasurator al elementeleor ce il fac loial sau nu. Poate avea un +2 pentru onoarea pe care o are daimyo-ul tau sau un -2 pentru ganduri la maretie sau alte ambitii. Totusi, spre deosebire de Medieval 2, treaba asta nu este atat de necotrolabila. Ai cateva optiuni bune la dispozitie ca sa-l faci pe netrebnic sa stea cuminte. Poti sa-l adopti ca sa faca parte din familia ta (chiar daca are aceeasi varsta sau e chiar mai batran decat daimyo-ul), poti sa-i dai o responsabilitate (a visteriei, armatei, arpovizionarii, etc.), care ii da si un bonus. Poti sa-l insori cu cineva. Lucruri usor de realizat. Nu va trebui sa muti o printesa sau alt personaj dintr-un capat pana in altul al hartii ca sa ajunga la generalul buclucas. Totul se face dintr-o interfata. La Medieval, se tot intampla sa uit sa mai arunc un ochi si peste loialitatea generalilor, astfel mi-a venit ca o surpriza vestea ca unul dintre ei a dezertat sau a fost cumparat. Aici, in schimb, daca nici atentiile pe care le faci nu vor ajuta, nu te vei trezi brusc fara general. Vei fi anuntat din timp ca loialitatea acestuia este suspect de mica si vei avea la dispozitie doua optiuni: Sa ii dai o sansa se se cuminteasca sau sa-l inviti la o partida de seppuku (acel ritual de sinucidere).

Optiuni de genul acesta vei mai avea pe parcursul jocului si va trebui sa te gandesti bine ce alegi pentru ca va fi o oarecare dilema. Sa-ti pui generalul sa-si felieze intestinul subtire va avea un efect pozitiv asupra onoarei daimyo-ului. Dar tu ce vei face? Esti in stare sa pierzi un general bun de dragul onoarei? Mai tarziu in joc, vei fi intrebat daca vrei sa faci comert cu niste europeni. Poblema sta in felul urmator: Daca accepti, influenta acestora va crea probleme pe fond religios ce pot starni revolte. Daca refuzi, populatia va ramane la fel de multumita ca inainte, dar iti vei nega o oarecare crestere economica si accesul la pusti europene. Ai putea eventual sa incerci sa-ti convertesti clanul la crestinism, dar diferentele de religie pot afecta negativ relatiile diplomatice cu alte clanuri si chiar sa starneasca un conflict. Ca sa nu mai spun ca trebuie sa recrutezi apoi misionari ca sa convetesti populatia. Pana reusesti sa faci asta, vei avea de a face cu revolte. Ceea ce nu stiu daca iti poti permite oricand. Totusi nu inteleg ce drept au taranii sa se rascoale. In Japonia vremurilor acelea, taranul era un nimeni. Daca un samurai voia sa-i taie capul, putea sa o faca si nimeni nu-l intreba nimic. E posibil sa ma insel. Dar pentru cei ce au citit Shogun, tineti minte partea in care lordul Yabu si-a amenintat satenii ca daca Anjin nu invata japoneza, acestia vor fii ucisi, iar satul ars? Iar satenii n-au zis nici "pas". Mi-ar fi placut aceeasi obedienta si in joc. Dar nu... Trebuie sa-i tii multumiti...

La razboi, voinicii mei!

Cand s-a lansat Empire, am intalnit oameni a caror reactie a fost un "mneh..." usor, spunand ca muschetarii nu au acelasi farmec si ca prefera o ciomageala salbatica de moda veche. Ei bine, voi insetati de sange, amatori de capete crapate, bucurati-va astazi pentru ca Shogun 2 a readus lupta corp la corp in planul intai. Vei putea aduce pe camp sulitasi, arcasi, sabii... asi... si multe altele. Vei putea folosi ninja pe campul de lupta. Acestia se pot face nevazuti, numai bine ca sa-i trimiti sa escaladeze un zid si sa-ti deschida poarta. Probabil ca lupta bine, nu stiu, eu n-am apucat sa-i folosesc pe campul de lupta decat in tutorial. Am auzit vorbele "stealth" si "deschid poarta" asa ca am dat clic pe optiunea de stealth si i-am trimis sa escaladeze zidul. Din pacate acestia abia s-au apropiat de zid si niste arcasi le-au facut felul. Probabil ca tipul ala din tutorial se referea la faptul ca deschid portile cand ii trimiti pe harta strategica sa se infiltreze intr-un castel. Asa cum am putut face la toate jocurile Total War pana acum.

AI-ul a fost scolit si, acum, pare sa fie ceva mai agresiv. Chiar la o dificultate mai mica, inamicii nu se arunca direct in gura leului. Mi s-a intamplat de multe ori sa vad niste unitati inamice care se despart de grupul principal ca sa se repeada spre un flanc mai slab protejat. Per total, luptele par sa fie ceva mai crancene decat in jocurile precedente, iar satisfactia unei vctorii este parca mai mare acum.

Moralul inca joaca un rol important si, asa cum s-a facut in Napoleon, este reprezentat si el separat langa bannerele regimentelor. Ca inainte, nu este nevoie sa decimezi unul din acestea, in schimb este de ajuns sa-l tii sub o ploaie de sageti, sa le ucizi generalul sau sa faci o manevra mai inteligenta. Un regiment poate avea inca trei sferturi din soldati vii si nevatamati, dar daca bara moralului scade pana la capat, toti acesti viteji vor face stanga imprejur si vor fugi mancand pamantul.

De remarcat este faptul ca arcasii sunt mai eficienti ca niciodata. Trei - patru regimente pot face pagube serioase. Pe langa asta, valul de sageti este foarte bine realizat. La Rome sau Medieval, cand trageau arcasii, vedeai niste liniute subtile care ar trebui sa fie sageti. Aici, vezi un val destul de consistent si ceea ce mi-a mai placut este faptul ca sagetile nu se evapora, ci raman infipte in pamant sau chiar intr-un ghinionist care se afla ca boul pe traiectoria acestora. Cred ca am reusit sa fac si un screenshot in care am facut arici dintr-un soldat. O chestie simpatica mai este si faptul ca soldatii nu mor pur si simplu. Adica sa cada la pamant si gata. Asta am observat cel mai bine cand am trimis cavaleria sa mature un regiment ce se retragea. Dupa ce au trecut calaretii peste acestia, in urma lor am vazut soldati care inca miscau sau se zbateau in chinuri.

Din punct de vedere grafic, soldatii sunt, ca de obicei, foarte bine realizati. Armele si armurile specifice jponezilor si... Nu stiu exact unde vreau sa ajung cu asta, am ramas fara adjective. In orice caz, arata bine de tot si voi lasa screenshoturile sa spuna cele cateva mii de cuvinte, cat valoreaza ele. Efectele nu lasa nici ele de dorit. De exemplu, atunci cand ploua, se vede ca armurile unitatilor sunt, intr-adevar, ude. O priveliste mai spectaculoasa este atunci cand e noaptea si ploua. Am stat minute in sir sa vad cum armurile si katanele samurailor lucesc, poetic, in lumina lunii.

Asediile au suferit si ele un numar de modificari. Castelele sunt situate cam tot timpul pe teren inalt, iar zidurile nu mai sunt groase, de piatra ca acelea din Medieval 2. Arata chiar mai prapadite, dar tot iti vor da dureri de cap. Chiar daca ai avea tunuri europene, degeaba spargi zidurile pentru ca acestea sunt pe teren inalt, deci n-ai facut mare lucru. Fie cum o fi, soldatii tai tot trebuie sa escaladeze. Ca alternativa, ai putea distruge portile, dar e o idee cam proasta sa intri pe poarta pentru ca pe acolo, unitatile sunt forate sa intre in coloana si tu vrei ca ele sa fie in linie cand intalnesc inamicul. De asta am preferat tot timpul sa fac gauri in pereti, pentru ca acestea vor fi mai largi si "debitul" de soldati va fi mai mare.

Mai sunt si batalii navale, dar nu par la fel de specatculoase ca acelea din Empire sau din Napoleon. Vasele pe care le ai la dispozitie sunt niste... Nici nu stiu exact ce sunt acelea. Niste chestii mari care plutesc si au multe vasle. Majoritatea tipurilor de vase sunt echipate cu arcasi in loc de tunuri. Unele sunt construite ca sa le folosesti in anumite feluri, de exemplu sunt vase cu o punte mai ridicata, ca si cum ar avea un turn pe ele. Avantajul este ca arcasii sunt situati mai sus si pot face pagube mai mari asa. Cand mi s-a explicat in tutorial cu ce barci am de a face, tipul imi spunea mai mult care sunt slabiciunile acestora: "Asta e destul de bun, dar e vulnerabil pentru ca are puntea descoperita" sau "Celalalt este vulnerabil pentru ca nu stiu ce". Dupa acea explicatie m-am intrebat in gand "Bun. Si eu, atunci, cu ce pot ataca?". Mai poti avea si caravele europene, echipate cu cateva tunuri sau, daca ajungi shogun, poti avea si un vas imens ce se misca foarte lent, in schimb, cica face stricaciuni serioase. Mie mi-a luat foc in prima batalie.

Pana la urma treaba nu-i asa dificila. La fel ca pe uscat, daca stii cum si ce vase sa folosesti, acestea vor pluti sa vada si urmatoarea batalie. In plus, pentru ca luptele navale au loc aproape de tarmurile Japoniei, pe campul, pardon, apa de lupta, vor fi prezente si tarmuri sau insule de care te poti folosi foarte frumos. Atragi flota inamica, eventual pui un vas sa le lase niste mine in cale, iar in timpul acesta, iei cateva nave mai bune, incojori o bucata de uscat si poti prinde flota inamica in menghina. Totusi nu pot sa vad aceeasi importanta a bataliilor navale din Shogun 2 ca aceea din ultimile doua titluri. In primul rand, in Empire aveam o Mare Mediterana, un Atlantic, o America sau o India. Aveam nevoie de flota puternica acolo. Dar in Japonia am numai doua insule spre care sa traversez si cateva puncte de comert. Nevoia de a controla apele pe langa insula japoneza nu este la fel de mare ca nevoia de a controla apele pe langa Europa.

Diplomatie: cutu, cutu pana gasesc parul

AI-ul a fost imbunatatit nu numai pe campul de lupta, dar si pe harta strategica, unde este la fel de agresiv. De la bun inceput am vazut cum clanurile mai mari le mananca pe cele mai mici. Primeam mesaj dupa msaj "clanu x a fost distrus", "clanul y a fost distrus". Se extind baietii ca o epidemie pana cand raman doar cateva clanuri, pe care le poti numara pe degete. Pe langa asta, se si aliaza intre ele. Nu toti intre toti, dar mi s-a intamplat sa trebuiasca sa ma gandesc de doua ori daca vreau sa atac sau nu un clan pentru ca era aliat cu altul care imi cam statea ca un ghimpe in coaste. Daca ai impresia ca un inamic nu poate ajunge la tine din cauza unui lant de munti sau cateva teritorii neutre, mai gandeste-te o data pentru ca s-ar putea sa te trezesti ca acesta iti va deschide un al doi-lea front.

Ma razboiam cu un clan pe nume Hattori si la un moment dat am apelat la principiul "dusmanul dusmanului meu mi-e prieten" si astfel, m-am aliat cu Bessho care se razboiau si ei cu Hattori. Totul bine si frumos, pana cand imi apare un mesaj care ma intreaba daca vreau sa-mi ajut noii aliati pentru ca sunt atacati de Urakami (am stat cam un sfert de ora ca sa retin numele astea de clanuri). Am zis "ok, sigur, oricum Urakami sunt prea departe de mine si nu prea am ce face". Dar dupa ce i-am strivit cu totul pe Hattori prin eforturi unite, nici nu apuc sa scot sakele pentru sarbatorire si constat ca nici Bessho nu mai sunt prin zona. Cand m-am uitat mai bine la granitele mele, am tresarit doi metri in sus. "No, batu-va sa va bata. De unde ati mai rasarit si voi?" In loc sa fiu vecin cu bunii mei prieteni Bessho, eram vecin cu noii mei dusmani Urakami care s-au extins parca peste noapte eliminandu-i pe Bessho.

Cu ajutorul unui aliat am si observat o chestie destul de stupida. Am avut ocazia sa-mi ajut unul din acestia intr-o batalie. O armata de-a mea era langa una de-a lui. Cand aliatul a fost atacat, am intrat si eu in acea batalie cu armata mea. Problema a stat in felul urmator: pe langa cele doua armate prietenoase se mai afla si un regiment pe care l-am trimis pentru a se contopi cu armata principala. Trebuia sa astept tura urmatoare pentru ca regimentul sa poata sa mai faca doi - trei pasi pana la armata, drept urmare a ramas si el pe acolo. Cand a venit inamicul sa atace, mi s-a aratat ce armate participa la batalie: Inamicul, aliatul, armata mea si acel regiment care era si el prin zona. Cand a inceput batalia, toata armata mea, care si-a artat fata pe camp, a fost acel regiment singuratic. Ce s-a intamplat cu cea principala? Erau prea mahmuri? S-au oprit sa admire peisajul? A trebuit sa ma intorc pe salvare de cateva ori ca sa rezolva treaba asta, dar pana la urma nu am mai chemat acel regiment in zona cu pricina si gata. Am put astfel sa intervin in batalie cu o forta serioasa si sa-mi salvez aliatul de la prapad sigur.

Treaba cu diplomatia pare sa tina destul de bine. Poti chiar sa ajungi la o intelegere cu cineva parca mai usor decat in celelalte jocuri. Chiar daca relatiile tale cu un alt clan sunt proaste, daca ii propui, de exemplu, sa faceti comert, sunt sanse ca acesta sa accepte spunand ca, desi nu sunteti prieteni, nu sunteti nici dusmani. In realtiile diplomatice a reaparut optiunea de casatorie. Poti cere sau oferi pe cineva in interfata de diplomatie si nu sa trimiti printesa pe drumuri. Mai este o optinue noua, pe care nu am mai intalnit-o pana acum si anume, schimbul de ostatici. Daca sansele ca un clan sa accepte o propunere sunt foarte mici, ii poti oferi, ca ostatec, un membru din familia ta, ceea ce face ca sansele unei intelegeri diplomatice sa creasca substantial.

Dar toate frumusetile diplomatieie dureaza pana la un anumit punct. Conditiile de victorie sunt, ca de obicei, sa cuceresti un minimum de teritorii, inclusiv teritoriile x, y, z. Dar un obiectiv ceva mai imporant este sa cuceresti Kyoto, resedinta shogunului pentru a-l inlocui. Pe masura ce imperiul iti va creste, la fel iti va creste si reputatia. Drept consecinta, shogunul te va privi ca pe o amenintare si o sa puna toate clanurile pe spinarea ta. Acesta va fi momentul in care "rahatul va lovi ventilatorul", pentru ca daca nu ai un aliat cu care esti in relatii foarte bune, s-ar putea sa ramai singur impotriva lumii. Si nici sa nu te gandesti sa asaltezi direct Kyoto pentru ca armata shogunului te va pune cu botul pe labe. Trupele lui sunt multe si bine pregatite, iar tu vei avea nevoie de timp ca sa-ti faci forte pe masura. Timp in care reputatia iti va creste si ajungem inapoi de unde am plecat.

Ai carte, ai parte

Despre cercetare nu este tare mult de spus, dar in orice caz, s-au facut niste schimbari ce merita mentionate. La Empire si Napoleon, aveai nevoie de scoli pe teritoriile tale pentru a putea cerceta o tehnologie sau ideologie noua. Daca aveai si niste gentlemani ca sa-i trimiti la scoli, cercetarea mergea mai repede. Aici, lucrurile s-au simplificat drastic. Nu ai nevoie de nicio scoala, nimic pentru a cerceta (va bucurati, chiulangiilor, nu?). Lucrurile pe care le poti descoperi sunt prezentate ca arte pe care le alegi pentru a fi cercetate intr-o interfata. Totusi, producatorii nu s-au inapoiat asa mult ca sa puna acolo un simplu arbore tehnologic si gata. Au pus doi. Nu, nu fac misto. Este chiar interesant ceea ce au facut: Unul din arbori reprezinta calea Bushido. Aici vei descoperi arte axate pe razboi cum ar fi formatia "varf de lance" pentru cavalerie sau sageti inflacarate pentru arcasi. Alte arte care nu iti dau abilitati noi pentru trupe iti vor da bonusuri pentru atac sau aparare sau vor debloca un anumit tip de cladire sau o versiune imbunatatita ca sa poti recruta unitati noi.

Cel de-al doilea arbore reprzinta calea Chi. Aici vei descoperi arte mai pasnice care te vor ajuta la dezvoltarea economica si nu numai. Vei primi bonusuri la venitul din taxe sau la cel din comert, vei debloca upgrade-uri pentru ferme, mine si alte cladiri menite sa faca bani, iti vei imbunatati relatiile diplomatice s.a.m.d. Un lucru intelept de facut este sa incerci sa mentii un oarecare echilibru in ceea ce priveste cercetarea. Dureaza cateva ture ca sa descoperi o arta si nu poti cerceta mai multe concomitent. Deci gandeste-te bine. Daca te axezi exclusiv pe Bushido, s-ar putea sa tanjesti mai tarziu dupa cateva procente in plus la venit pe care ai fi putut sa le ai daca nu ai fi fost asa un militarist. La fel, daca te axezi exclusiv pe calea Chi, s-ar putea sa-ti lipseasca ceva marunt care poate fi acel avantaj de care ai nevoie ca balanta luptei sa se incline in favoarea ta.

Desi n-ai nevoie de scoli pentru a cerceta artele, acestea inca exista si iti ofera bonusuri, adica timp mai putin de cercetare. Scoala este una din mai multe tipuri de cladiri pe care le gasesti pe harta. In afara de scoli o sa mai gasesti locuri sfinte ce dau bonusuri la oameni sfinti recrutati in acea regiune (misionari, calugari, etc.), scoli ninjitsu, ce ofera bonusuri stiti voi cui, s.a.m.d. Asta face ca, atunci cand cuceresti o regiune, satisfactia sa fie mai mare.

Pe campia cu verdeata

Primul lucru care il remarci imediat cand incepi jocul va fi, evident, la nivel vizual. Harta strategica o poti roti in caz ca vrei sa vezi dupa un munte sau ceva (desi nu prea a fost cazul) si pare mai naturala. Copacii sunt clatinati de vant, raurile curg si, ceea ce mi s-a parut foarte simpatic, vei vedea pe ici pe colo cate o cascada insotita da un curcubeu. Tot la nivel vizual, artwork-ul este absolut superb. Instiintarile care te... instiinteaza de anumite evenimente sau situatii sunt insotite de imagini parca pictate pe panza in culori foarte vii. Orice icoana, orice buton este desenat astfel. Pana si regiunile neexplorate de pe harta strategica arata de parca un samurai s-a asezat, a luat un penson si a inceput sa picteze cu rabdare si calm.

La fel ca in Napoleon, vei trece prin toate anotimpurile anului, fiecare cu elementele sale specifice (o tura reprezinta un anotimp). Primavara terenul va fi verde deschis iar copacii vor inflori sau toamna culorile incep sa tinda spre un maro, pe scurt, anotimpurile par foarte autentice si dau un plus de atmosfera. Irana, de exemplu, nu inseamna doar ca producatorii au trantit niste zapada peste harta. De fapt, zapada pare a fi cam putina. In shchimb, ceea vei remarca mai mult vor fi culorile sterse si intunecimea generala a cerului si a terenului. Cred ca incep sa-l inteleg pe Alecsandri...

La campurile de lupta, s-a lucrat ca sa arate si ele cat mai natural. Vegetatia nu inseamna doar niste linii care ar trebui sa fie fire de iarba, ci mai presupune ba niste frunze, ba o buruiana, etc. Dar campia este cea mai pitoreasca primavara, cand o sa vezi si flori colorate sau cum plutesc prin cadru pufi albi sau petale de pe copaci ce infloresc. Suna cam sinistru, dar nu cred ca exista vreun loc sau un timp mai bun pentru doua armate sa se poata intalni  ca sa se macelareasca si sa-si verse sangele zi de vara pana-n seara. Poate dupa ce termina, ambele parti ar putea organiza un picnic...

Pacat ca nu sunt chiar asa multe campuri de lupta. Adica in jocurile anterioare cand ma luam la lupta cu o alta armata, era incarcat un anumit camp mai mult sau mai putin in functie de zona in care am comis atacul pe harta strategica. Daca faceam asta trei - patru pasi mai departe, era incarcat alt camp. In Shogun 2 s-a intamplat sa vad acelasi camp de mai multe ori pe o arie relativ marisoara de pe harta strategica. La fel s-a intamplat si cu castelele. De multe ori am avut o senzatie ciudata de deja-vu cand asediam un castel. Pana sa dau de castele mai imbunatatite, am si numarat cate tipuri sunt. Am avut parte de castele pe o insula mai mare pe un rau, castele situate pe marginea unei rapi sau castele pe varful unui deal.

Tot pe campul de lupta, am mai remarcat ceva ce nu cred ca am mai vazut la titlurile precedente: ceata. Parca in Rome viscolea in timpul iernii, ceea ce ducea la aceeasi chestie: vizibilitate redusa. Chiar daca a mai fost ceata si in titlurile precedente, aici este mai groasa. Atat de groasa incat poti sa-ti rezemi bicilceta de ea. Cu toate ca ajuta atmosfera sa fie cat mai naturala, eu unul nu prea am vazut sa ma ajute cu mare lucru. Ori n-am jucat destul, ori n-am incercat suficient de mult, fie cum o fi, dar eu nu am reusit sa fac o schema de genul batalia de la Calugareni. Sa-mi ascund trupele in ceata si sa-i fac dusmanului o surpriza neplacuta. Armata inamica se deplasa sigura pe ea in directia pozitiilor mele. Pe acesta sigur nu l-am vazut sa faca figura cu ceata, pentru ca i-am vazut armata de la o posta cum venea spre mine. Unitatile in sine nu se vedeau, dar se vedeau banerele cum ies din ceata. Tot ce a facut acest fenomen meteorologic a fost sa ma incurce, facandu-ma sa mut mai mult camera de colo - colo ca sa vad si eu ce se intampla, daca ai mei taie mai mult la ai sai sau invers.

Gata, ma opresc

De povestit, as mai povesti, dar cu multe aspecte ale jocului suntem deja familiari din celelalte jocuri ale seriei. O parte din mine a avut o retinere la acest joc, probail pentru ca am trecut prin Roma antica, evul mediu (2), razboiul de independenta al americanilor, razboaiele lui Napoleon, iar acum ne intoarcem in timp. Cu toate astea, nu regret niciun moment ca mi-am completat seria de jocuri Total War.

Un AI provocator, scene de lupta cu tipuri de soldati care au existat, pe un camp plin de viata si autentic, bataliile navale, chiar daca sunt ca a cincia roata la o masina, arata foarte bine si lista poate continua pana imi mai creste un metru de barba. Shogun 2 este un joc demn de seria din care face parte. Si cu asta ma opresc aici. Sayonara.

 tEO