|
Orcs Must Die! Review
Pro
- Acţiune frenetică
- Arsenal variat şi amuzant
- Mult umor
- Îţi pune la muncă atât mintea, cât şi reflexele
Con
- Nu are multiplayer
- Câteva niveluri extrem de dificile
Genul tower defense a făcut câţiva paşi măricei către lumina reflectoarelor în ultimii ani. Tower defense-urile făcute în flash pe care le jucam online nu mi-au captat niciodată foarte mult atenţia, dar superstarul cunoscut sub numele de Plants vs. Zombies m-a cucerit iremediabil şi a fost responsabil de multe ore pierdute aiurea la muncă. Trendul actual în domeniul tower defense este adăugarea unei componente de shooting, fie la persoana întâi, fie la persoana a treia, care-ţi permite să participi în mod activ în luptă, în loc să laşi turnurile şi maşinăriile să facă toată munca în locul tău. Jocuri precum Sanctum sau Dungeon Defenders au încercat marea cu degetul (şi s-au bucurat de grade variate de succes), iar acum a venit rândul texanilor de la Robot Entertainment (Halo Wars, Age of Empires Online) să lanseze un astfel de joc.
Here, orky-orky-orky!
Orcs Must Die! este un joc în care, simplu fie spus, orcii trebuie să moară. Ca jucător, intri în pielea unui tânăr War Mage, ultimul membru rămas în viaţă al unui Ordin al Magilor care s-a jurat să protejeze lumea oamenilor de orcii cei răi veniţi dintr-o dimensiune paralelă. Astfel, misiunea ta este să aperi 24 de fortăreţe împotriva orcilor invadatori şi să-i împiedici pe aceştia să pătrundă în Rift-uri, adică nişte portaluri mari şi albastre prin care lighioanele pot ajunge în lumea oamenilor.
Fiecare fortăreaţă are una sau mai multe porţi gata-gata să se spargă, prin care orcii vor curge şuvoi înăuntru, şi unul sau două rift-uri. Nişte marcaje discrete îţi arată calea pe care monştrii o vor urma ca să ajungă la portaluri, lucru pe care trebuie să-l împiedici prin orice mijloace. Aceste mijloace sunt reprezentate, în primul rând, de numeroasele capcane şi dispozitive ucigaşe pe care jocul ţi le pune la dispoziţie. Poţi să aşezi capcane cu ţepi, gropi cu smoală care încetinesc orcii, butoaie explozive, tunuri, săgeţi care ţâşnesc din pereţi, trambuline cu arc, numai bune ca să arunci câţiva orci într-o baltă cu acid şi o grămadă de alte capcane amuzante care le vor face viaţa amară cotropitorilor. În plus, poţi apela şi la serviciile arcaşilor, pe care îi poţi aşeza pe metereze şi care vor trage cu săgeţi în tot ce mişcă, sau poţi angaja nişte cavaleri blindaţi să apere rift-urile de oricine se apropie prea mult. Desigur, toate acestea costă bani, aşa că n-o să-ţi permiţi de la bun început să acoperi toate podelele şi toţi pereţii cu capcane. Banii îi primeşti pe măsură ce ucizi inamici, iar suma iniţială nu este niciodată foarte mare. Dacă nivelul respectiv are două intrări, n-o să-ţi permiţi să le baricadezi pe amândouă şi nici măcar nu ştii pe care dintre ele vor da năvală orcii mai întâi, aşa că tot ce poţi să faci este să fortifici una dintre intrări mai bine şi să speri c-o să poţi face faţă atacului. Aici intervine eroul tău, pentru că va trebui să-ţi sufleci mânecile şi să te iei personal de gât cu orcii dacă vrei să ai vreo şansă de izbândă. Eşti echipat de la bun început cu o arbaletă magică, ce va fi responsabilă de multe headshot-uri, precum şi cu un bladestaff, pentru luptele melee. Mai încolo, o să deblochezi şi trei amulete magice, care-ţi oferă puterea vântului, gheţii şi, respectiv, a focului, aşa că vei putea să tragi cu foc în inamici, să-i îngheţi sau să-i sufli în vreo groapă plină cu lavă. De asemenea, în nivelurile mai avansate vei putea alege să dezvolţi unul dintre trei talent tree-uri, fiecare oferindu-ţi acces la bonusuri variate, îmbunătăţind eficienţa capcanelor şi a gardienilor sau îmbunătăţindu-ţi capabilităţile magice ofensive.
Clenciul este că ai de fiecare dată numai câteva slot-uri în care poţi echipa arme, amulete şi capcane, aşa că trebuie să studiezi cu mare atenţie nivelul, posibilităţile de fortificare, precum şi inamicii cu care urmează să te confrunţi. Aceştia nu se rezumă numai la banalii orci înarmaţi cu topoare sau arbalete; va trebui să faci faţă şi unor căpcăuni enormi, care mor foarte greu, demonilor zburători care nu sunt afectaţi de capcane sau kobolzilor mici şi rapizi, care pot alerga pe nesimţite pe lângă tine, ajungând la rift. Fiecare val de inamici (dintr-un total de 8, 10, 12, etc) este diferit şi din ce în ce mai dificil de respins, aşa că trebuie să fii tot timpul cu ochii în patru şi mai ales să-ţi "blindezi" neîncetat fortăreaţa cu tot mai multe capcane, pe măsură ce acumulezi bani. Inamicii lasă uneori în urmă monede de aur şi poţiuni de sănătate, dar acestea sunt destul de rare, deci trebuie să fii atent la bara de sănătate şi eventual să te retragi pentru scurtă vreme lângă rift, care-ţi reface imediat viaţa.
I am allergic to arrows! :(
Fiecare dintre cele 24 de niveluri este diferit în ceea ce priveşte aranjamentul interior, posibilităţile de apărare (unele niveluri vin gata echipate cu butoaie cu smoală fierbinte sau baliste) şi aşa mai departe, dar în rest arată cam la fel: castele clasice din poveşti, cu turnuri, podeţe, metereze şi candelabre. Mi-ar fi plăcut să văd fortăreţe mai variate ca stil. Ceea ce m-a încântat, însă, a fost protagonistul fără nume al jocului, pe care am început să-l alint Bruce Campbell, datorită asemănării sale fizice cu actorul din Evil Dead şi a bagajului său de replici amuzante pe care le lansează cu orice ocazie. De fapt, umorul şi stilul grafic asemănător desenelor animate se potrivesc de minute în Orcs Must Die. Eroul este foarte guraliv, lăudându-se pentru ingeniozitatea cu care plasează capcane şi făcând tot timpul poante pe seama orcilor care mor pe capete. Chiar şi aceştia sunt amuzanţi, aruncând şi ei cu replici hazlii (deşi ale lor sunt mai greu de auzit în hărmălaia generală a nivelurilor) şi ţinându-se de fund şi ţopăind atunci când sunt cuprinşi de flăcări. Prin contrast, ocazionalii ogres şi fraţii lor mai mari şi mai blindaţi, fire ogres şi armored ogres, reuşesc să fie mult mai ameninţători, dându-ţi motive serioase de îngrijorare ori de câte ori pătrund în fortăreaţă.
Campania singleplayer este fluidă şi interesantă. Fiecare nivel îţi deblochează o capcană, un gardian sau un talent tree nou, reuşind de fiecare dată să te ţină lipit de monitor, doar ca să vezi ce jucărie nouă o să mai primeşti. De asemenea, la completarea nivelurilor îţi este acordat un număr de 1 până la 5 cranii, în funcţie de câţi inamici ai "scăpat" şi au fugit prin portaluri. Craniile se adună şi, într-un meniu separat, le poţi folosi pentru a cumpăra upgrade-uri permanente pentru capcane. Desigur, unele sunt mai utile decât altele şi upgrade-urile pe care le vei alege vor depinde în principal de stilul tău de joc şi de capcanele pe care le foloseşti cel mai des. În plus, o dată ce termini campania pe nivelul normal de dificultate, o poţi reîncepe pe mult mai dificilul Nightmare Mode, util dacă vrei să mai storci câteva ore din joc.
Apprentice, empty my bed pan!
Singurul lucru negativ pe care-l am de spus la adresa lui Orcs Must Die! este că dificultatea tinde să varieze drastic între niveluri. Unele fortăreţe le-am apărat cu ochii închişi, în timp ce altele au scos untul din mine şi le-am terminat cu chiu, cu vai. Nici absenţa unei componente multiplayer nu are cum să încânte foarte multă lume, dar eu, unul, nu i-am simţit lipsa prea mult şi m-am distrat foarte bine de unul singur.
Cam ăsta este cuvântul-cheie când vine vorba despre Orcs Must Die!: distracţie. Jocul celor de la Robot Entertainment m-a captivat prin umorul său copilăresc, prin acţiunea frenetică proprie tuturor nivelurilor şi prin numeroasele modalităţi de a măcelări orci pe care mi le-a pus la dispoziţie. La un preţ de 10,99€ pe Steam, Orcs Must Die! îşi merită banii cu vârf şi îndesat, oferind ore întregi de amuzament, pumni în tastatură, gândire tactică şi râsete isterice. You must buy!
.chester
