|
Need for Speed: The Run Review
Need for Speed: The Run - Agonie si extaz pe patru roti
Las castile jos, imi desprind degetele de pe tastatura si ma ridic de pe scaun. Sunt amortit nu gluma, in ultimile cateva ore ochii mi-au stat numai in monitor iar degetele s-au incapatanat sa nu paraseasca tastatura. E 2.00 dimineata si in jurul meu e perfect intuneric, incerc sa orbecai incet spre usa, doar-doar nu m-oi impiedica de pisica si urmez incet peretele holului spre bucatarie. Cu un click, intrerupatorul trimite curent spre bec care la randu-i imi inunda brusc ochii cu o lumina mult prea intensa. Inca confuz deschid frigiderul si fara prea mare chef imi fac un sandwich. As vrea sa ma culc dar nu pot asa ca ma intorc in camera si incep sa tastez...review.
Legenda Need for Speed
NFS The Run este doar ultimul dintr-o lunga serie de jocuri purtand aceasta sigla. Ganditi-va, anul acesta se implinesc 18 ani de la lansarea acestei francize si culmea (sau nu), The Run este al 18-lea joc din serie. NFS II cred ca a fost primul racer pe care am pus mana, era in liceu si lab-ul de informatica fremata. Ne bateam care sa fie primul care joaca. Ce vremuri...evident grafica nu avea nimic de-a face cu ce avem azi in NFS The Run. Nu, acum motorul Frostbyte 2 reuseste ceea ce atunci nici nu visam. Insa adevarata legenda a venit in 2000 cu NFS Porsche (NFS 2000 pentru anumite piete). Ala nu era joc, ala era simulator. Nu stiu cati dintre voi l-au jucat, dar eu am rupt tastatura noapte de noapte in factory driver mode. Era ceva nou, unic si extrem de pretentios. Si apoi a venit Hot Pursuit 2. Un arcade cat mine de mare care oferea o grafica de zile mari, trasee pline de culoare si viata asa cum nu mai vazusem pana atunci...superb. Si apoi, brusc si fara avertisment s-a rupt filmul. EA a renuntat la aproape tot ce devenise seria Need for Speed si a coborat in Underground. Masini tunate, curse la limita legii, drifting si dragging, tuning, notiuni noi pentru un fan NFS si totusi atat de incitante. Insa ce-i mult strica si sincer la un moment dat m-am plictisit, parca prea mult underground. Pur si simplu nu m-a mai interesat pana cand am ajuns fata in fata cu Need for Speed: The Run. A fost dragoste la prima vedere si in ciuda multor critici pe care le-am citit pe net, jocul asta mi-a reaprins pasiunea pentru legenda NFS.
Ce legatura este intre NFS: The Run si Mafie?
Marea problema in ceea ce priveste NFS: The Run este scenariul. Publicul (gamerii) nu mai sunt ce erau acum doua decade. O simpla masina sport si un circuit de curse nu mai satisfac setea de adrenalina. E nevoie de mai mult, de mult mai mult. Aici a incercat sa umble echipa de creatie de la Black Box, insa daca au reusit sau nu, parerile sunt impartite. Mie unuia mi se pare suficient, pentru ca nici un NFS realizat pana acum nu a incercat sa iasa din tiparele unui joc de curse. Nu poti sa impui un scenariu solid plin de intrigi, romantism si decadenta cand obiectivul tau este realizezi un racer. Totusi este drept ca lucrurile sunt putin prea in ceata. Avem caracterul principal Jack Rourke, un sofer talentat si putin cam indraznet pentru bine lui care se incurca cu mafia pana la punctul la care aceasta va pune o recompensa pe capul lui. Dar nu exista un motiv, un pret sau orice altceva peste aceste detalii, mesajul e simplu: caracterul nostru e ca si mort daca nu face ceva. De altfel si intro-ul este sugestiv cu Jack bine legat de volanul unui Boxter ce urmeaza a fi "compactat".
Putin cam artistic dupa gustul meu insa foarte antrenant atunci cand secventa cinematica in care el trebuie sa scape prin trapa masinii iti impune sa tastezi rapid facandu-l pe Jack sa isi smulga duck tape-ul cu care este legat si sa sara cu toata forta exact la timp pentru a nu fi pus la pastrare intr-un cub contorsionat de tabla nemteasca. E doar prima din multele scene ce te vor face sa exclami: "F..k that was f...n' close" in timp ce primele picaturi de adrenalina ti se insinueaza usor in corp. Si apoi, dupa doar cateva clipe va incepe urmarirea in timp ce tu, la volanul unui Audi A6 (cred) te lupti cu disperare sa scapi de cele doua Cayenne-uri pline de mafioti inarmati pana in dinti. The Rush asa trebuiau sa ii spuna, nu The Run. Totul se petrece cu o viteza mult prea mare si in timp ce vei trece in plin prin mai multe garduri virand in ultimul moment pentru a ocoli cine stie ce obstacol, vei sti ca am dreptate. Insa mafia este doar o scuza pentru ceea ce va urma...
Un mic screen intermediar va face cunostinta cu Sam Harper (e fata totusi) o tanara extrem de vexata intr-ale pariurilor la curse si care acum ii ofera lui Jack unica rezolvare a problemelor lui: o cursa. Dar nu orice cursa pentru ca aici vorbim de The Run, un traseu ce va uni Coasta de Vest cu cea de est intr-un traseu ce porneste in mijlocul San Francisco-ului si se va termina undeva in marele New York. Iar raspunsul lui Jack...ei, pe asta il stim cu toti nu-i asa? Mai ales ca la mijloc sunt 25 de milioane de dolari!
Nu poti avea NFS: The Run fara masini nu-i asa?
Seria Need for Speed este fara doar si poate centrata in jurul masinilor ce fac sau au facut istorie pe circuitele lumii iar Need for Speed: The Run nu face exceptie. Desi bagajul de vehicule al acestui joc este imens, in campania single player doar o parte sunt accesibile, The Run fiind gandit la fel ca si Factory Driver din NFS Porsche 2000. De ce imi permit o asemenea afirmatie? Pentru ca in ambele cazuri obiectivul principal nu este neaparat storyline-ul cat familiarizarea jucatorului cu stilul de condus si cu principalele categorii de masini de la cele cu manevrabilitate usoara la cele de nivel normal si evident mai departe la hard. Singura diferenta este ca in timp ce modul Factory Driver face parte dintr-un simulator get-betget, NFS: The Run are mai degraba veleitati de arcade, cu toate ca manevrabilitatea tinde sa se apropie pe alocuri destul de mult de ceea ce ar trebui sa fie in realitate.
In fine, odata inscris in cursa, Jack va avea de facut un drum pana la garajul personal unde (intamplator) il asteapta vreo 5 masini gata de drum. Acum, inainte sa merg mai departe, trebuie sa fac o precizare: Franciza asta a celor de la EA a urmarit mereu patru categorii diferite de masini: exotice (sportivele de lux), muscle car-urile, vehiculele tunate (de la Underground incoace) si evident specialele, adica diversele tipuri de masini de politie existente in joc.
Dar gata, inapoi in garajul lui Jack ne vom putea delecta ochii cu un BMW M3 GTS, un Ford Mustang Shelby Nation, un Chevy Camaro, un Porsche Carrera 911 S dar si cu un Nissan pe care cu greu l-am identificat ca fiind un Fairlady 240ZG. Oricum, ideea este ca in oferta exista si modele cu manevrabilitate usoara dar si cateva de nivel normal, nu tocmai indicate incepatorilor. Nu stiu voi ce ati alege insa eu am mers cu M3-ul, un model frumos, rapid si usor de controlat.
Spre deosebire de alte titluri din serie, schimbarea vehiculelor va fi ceva mai diferita acum. In story mode-ul din NFS: The Run dispare garajul traditional. Acum ai doua noi optiuni pentru a schimba "rotile" cu care concurezi. Prima este sa te tii de linia scenariului care, vrei-nu vrei, de mai multe ori in timpul cursei te va forta sa iti parasesti vehiculul, cel mai adesea pentru a fugi mancand pamantul din calea mafiei sau a politistilor. In aceste scene, relativ liniare dar suficient de antrenante, vei alerga prin ganguri inguste si prin tot felul de coclauri pentru a-ti pierde urma iar in final vei ajunge fata in fata cu un showroom, o parcare plina de masini exotice sau vei lua legatura cu un mecanic rusnac gata sa iti ofera o sportiva de lux. Toate aceste evenimente au fost integrate ingenios in scenariu si reusesc sa "rupa" cumva The Run in mai multe segmente, evitand astfel monotonia unui continuum de curse. Asa, si dupa cum spuneam, cealalta varianta este sa opresti la oricare dintre multele benzinarii amplasate pe harta. Totusi asta nu este mereu recomandat, mai ales daca gonesti in contra timp impotriva unor oponenti cel putin la fel de buni. Dar pana la urma totul va depinde de cat de norocos te consideri a fi...
Show total in NFS The Run
Cand vine vorba de The Run trebuie sa recunosc ca pe langa masinile fatoase si personajele uluitor de bine detaliate, hartile reusesc si ele sa faca o buna impresie. Totul arata incredibil de bine si nu trebuie sa fii un geniu ca sa intelegi ca asta se datoreaza motorului Frostbyte 2 (acelasi care sta si la baza Battlefield III). Atunci cand gonesti cu 130 de mile pe ora, peisajele se succed cu o viteza fulminanta si e extraordinar sa vezi cum masina ta ridica frunzele cazute pe sosea sau cum pe drumurile de munte zapada iti tasneste de sub cauciucuri. Pana la urma sa fim seriosi, nu iti iei un Lambo, un Aston sau vreun muscle car american ca sa iesi la promenada. Vrei viteza, vrei adrenalina si vrei suspans, iar NFS The Run le are pe toate.
Sincer sa fiu, la inceputul jocului eram derutat si nu intelegeam ce am in fata: un racer sau un RPG. Aveam scenariul, prea elaborat pentru primul gen si prea superficial pentru cel de-al doilea, aveam dialogurile si scenele cinematice excelent realizate dar si cursele disperate cu masini de zeci si sute de mii de dolari. Nu mi se parea ca echipa Black Box reusise sa puna punctul pe "i" cu The Run.
Si atunci s-a intamplat...Jack, sufland in maini pentru a se incalzi in timp ce privea la o bariera inchisa in fata lui: pericol de avalansa, detonari in curs. Si brusc din urma apare un bolid ce spulbera bariera (Huh?!?) si apoi lucrurile se precipita...Jack sare in masina si incepe urmarirea pe o sosea sinuoasa de munte. O cursa ca oricare alta...sau nu. Brusc am vazut cum de-a stanga si de-a dreapta au loc mici explozii iar stancile desprinse din munte incep sa cada in fata mea. Oh sh.t!!! Slalom, stanga, dreapta, iarasi stanga...nici nu mai stiu, conduceam ca disperatul incercand din rasputeri sa nu ajung in acea stare de totally wrecked, si totusi am ajuns, asa de vreo 3 sau 4 ori. Prea tare...am terminat cursa si m-am dus sa imi fac o cafea, tremuram, traisem fiecare minut la maxima intensitate si acum nu imi mai reveneam.
Dar asta nu-i nimic in comparatie cu scenele in care te urmareste mafia. Nu conteaza ce masina ai si cati cai putere iti alearga pe sub capota, ei te vor gasi mereu. A, si au si un elicopter, unul negru si rau care va trage in tine de cate ori te va vedea. Insa fii pe pace pentru ca vei avea ocazia sa te razbuni in cel mai artistic mod posibil: zburand prin peretele de sticla al unei hale industriale si intrand direct in el (apropo, v-am spus ce fragile sunt elicopterele astea?).
Iar cursa finala, mda, cursa finala e ceva aparte, in ciuda unor aberatii ce i-au adus multe critici. Nu vreau sa fac un spoiler total aici dar este suficient de spus ca ai sa fugi de un metrou ce poate ajunge din urma un Bugatti Veyron si va trebui sa te iei la intrecere cu unul dintre mafiotii care-l vor mort pe Jack cu orice pret. E tare si daca nu avea cateva scapari, NFS The Run putea fi cel mai tare titlu de pana acum din seria Need for Speed.
NFS The Run dupa New York
The Run e un joc tare. Oponentii sunt dinamici cu un AI bine conturat in special de la nivelul normal in sus, politia e calare pe tine si face uz de toate resursele pentru a te scoate din joc iar hartile au mici chichite ce te pot aduce din postura de lider al cursei in cea de posesor de epava auto. Insa toate lucrurile bune trebuie sa se termine odata si odata.
Campania principala, pusa cap la cap o poti termina in vreo trei ore...daca te tin nervii. In realitate ai mai multe sanse sa realizezi traversarea Americii in vreo saptamana. Timp suficient cat sa treci prin cele zece stagii existente devenind un sofer mai bun si descoperind rand pe rand peisajele unice ale Americii de Nord.
Odata ajuns la New York insa campania se va termina iar tu vei ramane cu un mare gol in suflet...eu unul am ramas. Si atunci mi-am amintit de multiplayer. Mari sperante care insa s-au ruinat destul de repede. Am descoperit ca sistemul e destul de greoi iar spatiul virtual e plin de cretini care au impresia ca The Run este un nou fel de Karmageddon.
Chiar isi merita banii NFS The Run
Depinde, pentru ca in functie de ce fel de gamer esti, raspunsul poate fi pozitiv sau negativ. NFS The Run e un metis, racer pur sange imperecheat cu un scenariu de RPG. O idee geniala ce a scos inca odata seria Need for Speed din rutina si a ajutat-o sa se reinventeze. E original si interesant dar dureros de colturos exact acolo unde nu trebuie. Aproape ca lasa impresia ca e un joc nefinalizat.
Dar dincolo de asta, The Run e ceva nou si aparte, un inductor de adrenalina si suspans ce te va face sa te urci pe pereti daca iti place genul asta de jocuri. Are o grafica beton si modul din care sunt surprinse masinile, dinamica acestora, totul face parte dintr-un intreg omogen...se cunoace ca pe partea de racing baietii de la Black Box au ceva experienta.
Asa, ca sa revenim la intrebarea esentiala lucrurile stau dupa cum urmeaza: NFS The Run costa in jur de 60$, parerea mea e ca daca esti fan al jocurilor de curse, pe asta nu trebuie sa il ratezi sub nici o forma, e un "must have"obligatoriu. Daca totusi racing-ul nu e viata ta, gandeste-te de doua ori inainte de a-l lua. E ca in basmele alea romanesti: "de il vei lua vei regreta, dar de nu il vei lua, iarasi vei regreta".
Asta este oameni buni, eu ii dau nota 8 pentru ca NFS The Run a punctat serios la capitolele originalitate, grafica, sunet si dinamica dar a si pierdut pe cealalta parte la categoriile multiplayer, scenariu si customizare. Si aici ma opresc, cine ma cauta ma poate gasi in fata compului pentru ca vreau sa reiau campania si sa incerc un alt set de masini din NFS The Run.
raven
Comments
RSS feed for comments to this post