|
NBA 2k11 Review
Pro
- Atmosferă, grafică, sunet, comentatori
- Control de nota 10
- My Player şi multitudinea de game-modes
- Opţiuni aproape în exces
- Michael Jordan
Con
- Câteva buguri de grafică.
White men can’t jump?
Dacă albii nu pot să sară şi la fel ca mine te regăseşti în categoria „alb”, dar te mănâncă palmele de un baschet şi nu ai acces în curtea liceului din cartier, atunci nu-ţi face probleme. Se pare că cei de la 2K Sports au găsit o soluţie pentru cei ca noi, şi anume NBA 2K11. Aşadar, şterge-ţi Air Jordanii de praf sau „Pump it up” cu Reebok, trage un maieu pe tine, umflă-ţi mingea de baschet şi bagă gamepadul în USB. Credeţi-mă, n-o să fie uşor „y’all”.
Încă de tânăr am preferat baschetul în favoarea fotbalului, şi încă de pe atunci am fost „praf” la ambele. Când mă duceam în curtea şcolii de cele mai multe ori preferam să joc baschet de unul singur decât fotbal cu restul lumii. Evident că după o vreme a devenit plictisitor şi orice copil normal ar fi început să joace fotbal, dar bine-nţeles că eu nu eram normal aşadar am preferat să găsesc altă alternativă. Aceasta a venit sub forma unei dischete de Sega Mega Drive, sub numele de „NBA Jam”. ”BOOMSHAKALAKA”...Ah, memories. Anumite lucruri sunt „arse” pe materia cenuşie şi nu cred că or să se mai şteargă vreodată...
Timpul a tercut, NBA Jam s-a învechit şi am dat uitării baschetul până în anul 2003 când am pus mâinile pe NBA Live 2003, acesta amintindu-mi de motivul pentru care preferam să joc baschet de unul singur. Totuşi EA Sports a dezamăgit odată cu trecerea timpului, şi seria NBA Live a trecut oarecum într-o cădere lentă dar sigură, iar cu NBA Live 08 seria a luat sfârşit pe PC, fiind înlocuită de „the new kid on the court” şi anume NBA 2k09. Recunosc că interesul meu pentru jocurile de tip NBA scăzuse drastic, şi dacă aşi fi dorit să dau un slam-dunk aşi fi re-instalat NBA 2003, deoarece, să fim sinceri, NBA Live nu evoluase prea mult de-a lungul timpului iar acest „NBA 2K09” nu mă tenta pentru că gandeam eu: tot baschet virtual e...
Au trecut doi ani şi jumătate iar acum câteva zile am fost pus în situaţia în care a trebuit să joc un nou NBA, mai exact NBA 2K11. Tot ce pot spune este că sunt bucuros de acest lucru, deoarece astăzi pot spune că pentru mine există doar trei jocuri cu baschet ce merită luate în seamă, şi anume: NBA Jam, NBA Live 2003 şi NBA 2K11.
2K Sports...It’s in the game!
Primul lucru care m-a surprins în NBA 2K11 a fost multitudinea tipurilor de jocuri ce se găsesc în meniu. Aveam atât de multe alegeri încât nu am ştiut cu ce să încep. Am apăsat simplu butonul „Start”, şi am dat drumul unui Quick Match. În scurt timp am fost atât de absorbit de joc încât am uitat total de faptul că mai trebuia să fac şi ceva screenshot-uri. De la comentatori la majorete, flash-uri, reflectoare, atmosfera arenei şi spectatori, totul este bine lucrat, finisat şi pare că te uiţi mai degrabă într-un TV decât într-un monitor.
La partea audio NBA 2K11 sta forte bine, efectele sonore sunt bine realizate, de parcă îţi vine să muşti din gamepad când auzi acel sunet de minge ce loveşte inelul. Comentatorii sunt la obiect şi oferă multe detalii, iar în privinţa soundtrack-urilor totul e ,din nou, bine pus la punct. Avem un playlist destul de darnic şi artişti precum Snoop Dogg sau Drake, pe lângă mulţi alţii.
Grafica nu dezamăgeste deloc, ba chiar am observat că odată cu apropierea finalului de meci, jucătorii par să transpire iar mişcările sunt uimitor de fluente. De altfel, aceştia arată pe cât se poate după chipul şi asemănarea sportivilor din realitate, spre exempu Michael Jordan din NBA 2K11 nu numai că arată foarte real, dar are şi aceleaşi ticuri, acesta scotand limba în timp ce se află în zbor către slam-dunk. Singurele buguri pe care le-am observat sunt cele din cutscene-uri unde jucătorii par să „tremure” şi acea fluiditate dispare, şi acel bug unde părţi de corp dispar atunci când te jocu cu camera în modul „replay”. Sunt convins totuşi, că aceste mici defecte or să fie „patchuite” cât de curând, deoarece este evident că cei de la 2K Sports nu au creeat NBA 2K11 ca să-l lase de izbelişte. Dovadă că în momentul de faţă există un turneu online cu premii în valoare de 50.000$, finala desfăşurându-se în Vegas. Deci, e-sports în toată regula, 2K nu se joacă.
Aşadar totul este foarte bine pus la punct şi este cât se poate de captivant pentru un joc NBA. Singura dificultate pe care am avut-o la început, a fost ... dificultatea. În primul meci Boston Celtics m-au mâncat cu fulgi cu tot, aşa că am fost nevoit să mă retrag în sala de sport pentru o perioadă de antrenament. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că există nu una, nu două, dar cinci moduri de „practice”. De la a alerga de unui singur pe terenul de baschet până la a exersa coordonările cu echipa, toate acestea vin însoţite de instrucţiuni clare. În modul practice am învăţat că deşi în aparentă avem acelaşi control gen NBA Live, pasă, sprint, aruncare la coş etc, în esenţă NBA 2K11este foarte diferit. De multe ori m-am găsit în situaţia în care atacam dar nu am reuşit să construiesc o strategie solidă, cele 24 de secunde presandu-mă într-un final să arunc la coş din poziţii nefavorabile. Dealftel, NBA 2K11 pare unic în sensul că două încercări de a puncta nu or să se deruleze niciodată la fel. Deşi la început jocul pare destul de dificil, pe parcurs observăm că preluăm din ce în ce mai mult controlul jucătorilor. Spre exemplu, în NBA 2K11 putem folosi clasicul buton de „shoot” pentru a arunca la coş, dar avem şi posibilitatea de a folosi right-analog-stick pentru a prelua controlul total asupra jucătorului şi a decide felul în care aruncăm la coş. Pe scurt, jocul oferă un gameplay de notă 10, şi deşi ne pune în dificultate chiar şi la nivel „Rookie”, NBA 2K11 este cât se poate de satisfăcător datorită controlului excelent.
Tarzan sau Rahan? Arnold sau Van Damme? Michael Jordan sau Magic Jonson?
Deşi am observat poza legendarului Michael Jordan pe carcasa Dvd-ului, nu m-am gândit că jocul va avea o legătură foarte mare cu acesta. M-am gândit că este doar o strategie de marketing, dar m-am înşelat. NBA 2K11 ne oferă un game-mode solid, ce orbitează în jurul Starului. Aici ne sunt puse la dispoziţie echipele clasice din timpurile în care „Air Jordan” strălucea pe teren. De altfel avem categoria Jordan Challenges, unde ne sunt puse la dispoziţie zeci de momente din cariera lui MJ, momente pe care vom încerca să le re-creăm cu ajutorul gamepad-ului. Cu fiecare obiectiv atins, deblocăm articole vestimentare ce oferă bonusuri şi multe altele. Trebuie să re-aduc în discuţie comentatorii din NBA 2K11 şi să-i felicit pentru faptul că au continuat să mă uimească, aceştia respectând evenimentele din timpul sau dinaintea meciurilor pe care încercăm să le „reconstituim” virtual.
Haideţi să revenim o clipă la mirarea mea atunci când am văzut multitudinea tipurilor de jocuri aflate în menu, şi să facem o mică analiză modurilor de joc oferite de NBA 2K11. Pe lângă cele cinci „practice mode” menţionate mai devreme, două moduri online şi Jordan Challenges, avem la dispoziţie modurile Season şi Playoffs, ce nu cred că necesită alte explicaţii. Totuşi cei de la 2K sports nu s-au oprit aici şi ne-au mai aruncat câteva cireşe pe tort.
Modul Association ne oferă posibilitatea de a juca mai mult în stil Manager, unde putem simula meciurile sau face transferuri şi tot tacamaul, dar ne da şi posibilitatea de a lua controlul echipei/echipelor noastre în cazul în care începem să ne rodem unghile pe tuşă.
Modul Situation ne oferă practic posibilitatea de a re-crea şi juca momentele dorite de noi, cam ca atunci când iei cartea de Şah şi rearanjezi piesele ca într-un meci cu Kasparov Vs. Shirov. Situation ne dă posiblitatea de a seta minutul în care vrei să înceapă „reconstituirea”, scorul dorit în respectivul minut, care dintre echipe este în posesia mignii şi multe alte detalii.
Blacktop Games este una din surprizele plăcute pe care le-am avut în NBA 2K11 pentru ca unul din lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult în NBA Live 2003 a fost posibilitatea de a juca amicale-21 în mediu urban. În NBA 2K11 avem categoria Blacktop ce oferă patru tipuri de jocuri pe asfalt, Dunk competition, 3PT shootout, Game of 21 şi Pickup adică amicale de la 1v1 la 5v5. Jos pălăria.
Toate acestea sunt inca de pe acum de ajuns ca sa nu mai lasi gamepadul jos o perioada indelungata. De altfel, din acelasi motiv probabil ca o sa incepi sa te intrebi de ce nu ti-ai cumparat ca si mine un gamepad cu ventilatie si ai dat banii pe vibratii. Dar lasand gluma la o parte, recunoscand ca si gamepadul cu vibratii isi are rostul lui, tipul de joc ce a avut un impact major asupra mea este My Player, si desi titlul il de gol cam cu ce se mananca, o sa intru totusi in niscaiva detalii.
Cum este de asteptat, in My Player incepem prin a ne crea propriul nostru jucator. Ne sunt puse la dispozitie o multitudine de fete, nasuri si alte „componente”, ne vom alege stilul in care driblam, aruncam de la trei puncte sau de sub cos si toate cele. De altfel ne vom alege pozitia si stilul de joc. Interesant este faptul ca in tipul de joc My Player ne sunt pusi la dispozitie „baschetii” si accesorile pe care le-am deblocat in Jordan Challenge, acestea fiind de mare folos pentru atributele ce le insotesc.
Intr-un final mi-am creat jucatorul si din nou NBA 2K11 a reusit sa ma surprinda in mod placut, pentru ca ma asteptam ca acest „My Player” sa fie ca si in NBA Live 2003, unde iti creai un jucator si il mutai in echipa dorita. Nici pe departe. In 2K11 avem o intreaga cariera inaintea noastra si totul incepe in sala de sport. Aici ne sunt puse la dispozitie sase teste alese de noi, unde ne vom arata capabilitatile de a apara sau ataca, dribla sau intercepta s.a.m.d. In afara de aceste teste mai avem posiblitatea de juca trei meciuri, fiecare din ele dandu-ne, la fel, diverse obiective. Daca acestea sunt atinse, „talent scoute-rii” vor fi multumiti, primesti o mana de skill-points si la final rezultator acestor meciuri si teste iti vor determina inceputul carirei, sau daca ti-ai ales cariera gresit cu totul.
Un lucru important de mentionat este faptul ca in modul „My Player” nu poti controla intreaga echipa, ci esti redus la a-ti controla doar jucatorul creat de tine. Pe mine insa, acest lucru m-a distrat enorm pentru ca este destul de greu sa te demarci si sa-ti joci rolul stabilit, de cele mai multe ori echipa joaca fara tine, acest lucru aducandu-mi aminte de momentele din curtea scolii, unde eram intotdeauna cel ce ramanea ultimul atunci cand se formau echipele. Cu alte cuvinte My Player este genial.
Pre-last words.
Un lucru pe care vreau să-l menţionez înainte de a încheia acest review este mulţimea de opţiuni din meniul principal. NBA 2K11 ne oferă atât de multe modalităţi pentru a ne „customiza” jocul încât la un moment dat pare excesiv. Spre exemplu, nu avem doar câteva nivele de dificultate. Pentru cei ce nu se mulţumesc cu acestea, există şi un snop de „slidere” pe care le putem regla dacă vrem ca încercările de „3 puncte” să fie mai grele, pe când slam-dunk-urile să fie joacă de copii, şi multe altele. Pe lângă aceste slidere avem şi opţiunea de a schimba regulile din NBA după placul nostru. De altfel 2K11 ne oferă şi un „Reel Maker” pentru că cei de la 2K Sports nu s-au mulţumit doar cu posibilitatea de a salva şi reda reluări, aceştia adăugând şi un editor de replay cu ajutorul căruia ne putem crea proprile noastre clipuri. Who needs Virtual Dub...
„Fluierul” de final.
Pe final nu pot decât să aduc cuvinte de laudă celor de la 2K Sports şi tentativei lor reuşite de a readuce NBA-ul la vârful degetelor noastre. NBA 2K11 oferă mai mult conţinut decât majoritatea jocurilor din seria NBA Live la un loc, iar faptul că jocul de faţă nu se „lauda” cu acesta este de admirat. Sunt de părere că dacă cei de la EA Sports ar fi fost creatorii din spatele NBA 2K11, jocul probabil s-ar fi numit „NBA Live Elite Michael Jordan Challenge create your champion win 50k real $ tournament Blacktop Edition”. NBA 2K11 este umil în victorie, sigur pe el, şi nu simte nevoia de a se umple de glitter pentru a atrage atenţia. Este cât se poate de reuşit şi îl recomand iubitorilor de baschet sau de e-sport în general.
DustenRust
Comments
RSS feed for comments to this post