Lara Croft and The Guardian of Light Review

Nu cred că există vreo persoană pasionată de jocuri care să nu știe de frumoasa arheologă, protagonista unei serii vechi de paisprezece ani. O serie ce a început bine dar a căzut în declin, pentru ca în 2006 să aibă parte de o revenire în forță, odată cu al șaptelea titlu din serie, Lara Croft Tomb Raider: Legend. Acesta a fost urmat de Anniversary, un remake al primului joc din serie, și de Underworld. După Underworld, cei de la Crystal Dynamics au hotărât să înceapă o nouă serie, derivată din Tomb Raider (care, la rândul ei,  va avea propria continuare).  Lara Croft and the Guardian of Light este primul joc din noua serie, nu are Tomb Raider în titlu și vine cu un gameplay total schimbat, cu un mod co-op și o nouă perspectivă de joc, izometrică.  

Scenariu e cam așa: cu două milenii în urmă, în America Centrală,  Totec, Gardianul Luminii (ăla bun, pe scurt) se luptă cu Xolotl, versiunea întunecată a lui Totec (altfel zis, ăla rău).  Se pare că armata lui Totec e înfrântă atunci când Xolotl folosește ”oglinda de fum” pentru a dezlănțui o armată de creaturi întunecate. Evident, cum Totec e Gardianul Luminii, reușește să supraviețuiască și găsește până la urmă o modalitate de a-l dovedi pe Xolotl, închizând-ul în oglinda cu pricina, apoi se transformă frumușel într-o statuie de piatră și păzește oglinda, ca nu cumva Xolotl să se trezească.  Ajungând în prezent, Lara, auzind de legendă, încearcă să găsească oglinda antică. După o lungă (și periculoasă) plimbare prin jungla Central Americană, ajunge în final la locul în care se află oglinda, respectiv Totec, care o păzea. Ce nu știa Lara era că o urmăriseră un grup de mercenari, care, în neștiință de cauză sau nepăsare, pun măna pe oglindă și îl eliberează pe Xolotl, împreună cu alte creaturi cu care nu ai vrea să te întâlnești într-o catacombă întunecată. Imediat se trezește și Totec care o avertizează pe Lara că dacă Xolotl nu e oprit la timp, acesta va distruge, cel mai probabil, lumea. Nimic neobișnuit pentru aceasta, astfel, dacă jucați în single, veți pleca în urmărirea lui Xolotl doar cu Lara, în timp ce în co-op ni se alătură (după cum se sugerează și din titlu) și Gardianul Luminii. Trebuie spus că experiența de joc e radical diferită în co-op, așa că dacă aveți un gamepad pe-acasă, nu pierdeți timpul și invitați pe cineva la joc.

Cred ca deja e clar că nu scenariul e punctul forte al jocului, de fapt scenariul e irelevant, la fel ca și formele Larei din cauza noii poziționări a camerei. Voi spune de la început că acest titlu nu se vrea a fi mai mult decât un joc al naibii de distractiv, fie că îl jucați singur, sau cu un prieten. Spuneam că formele Larei sunt irelevante, asta pentru ca din noua perspectivă de joc nu ni se mai afișează în fața ochilor corpul Larei din toate unghiurile posibile. Acum, în mod normal nu aș zice că asta e un lucru bun, doar că oricum se întâmplă atât de multe lucruri că nici nu ai timp să admiri… peisajul. Astfel, suntem puși să parcurgem 14 nivele de joc, de cel puțin două ori fiecare dacă ținem neapărat să obținem toate recompensele. De ce? Pentru că la fiecare nivel avem anumite obiective de îndeplinit (evident, în afară de obiectivul principal, care ne lasă să avansăm la următorul nivel), iar pentru unele din aceste obiective este absolut necesară o parcurgere nouă. De exemplu, trecerea nivelului într-un anumit interval de timp. Desigur, acest obiectiv poate fi realizat și din prima jucare, daca sunteți mai abili, doar că asta presupune neglijarea altor obiective secundare, cum ar fi challenge-urile. Intrarea în zonele unde se desfășoară aceste challenge-uri  este marcată de cranii roșii, și presupun rezolvarea unui puzzle pentru o recompensă. Pe lângă asta mai sunt și obiectivele care presupun strângerea a 10 cranii roșii (răspândite prin nivel) sau îndeplinirea unor challgenge-uri de moment (de exemplu trecerea unui râu fără a călca în apa). Fiecare inamic omorât crește un punctaj general pe nivel, care mai crește și prin adunarea unor cristale ce cad de la unii inamici sau pot fi găsite pe jos, dar scade de fiecare dată când muriți. În funcție de acest punctaj mai primiți o recompensă la finalul nivelului respectiv. Recompensele constau în arme, artefacte, relicve sau upgrade-uri și pentru a le obține veți străbate în lung și lat fiecare zonă de joc, doar, doar o să găsiți cristalul acela ce vă va duce la 200k de puncte.

La capitolul arme jocul vine cu o varietate foarte mare, de la cele două ”din oficiu” (sulița magică și nelipsitele pistoale cu muniție infinită) la aruncătoare de flăcări sau de grenade. Lara mai dispune și de grapple-ul pe care îl folosește pentru a se prinde de niște inele, poziționate de obicei deasupra unor obstacole, putând apoi să escaladeze peste acestea. De asemenea, și sulița magică, primită de la Totec, o ajută în acest sens, Lara putând să înfigă până la trei sulițe în zid pentru ca mai apoi să se urce pe acestea, căpătând acces la o înălțime mai mare. În plus, mai are și posibilitatea de a planta explozibil,  care poate fi detonat  manual. Armele cu putere explozivă afectează mediul înconjurător și sunt necesare pentru rezolvarea unor puzzle-uri, fizica exploziilor fiind foarte spectaculos realizată, bucățile zboară în toate direcțiile și ai senzația că poți să distrugi toate obiectele din joc. În co-op sulița magică este folosită de Totec (deoarece cei doi luptă împreună împotriva lui Xolotl, sulița nemaifiind dăruită Larei) însă, nu poate susține greutatea acestuia, astfel că jucătorul al doilea va trebui sa caute alte rute prin nivel. Totec mai dispune și de un scut,  ce poate fi folosit de Lara în mod similar (se cațără pe acesta), pentru a ajunge în locurile mai înalte. Artefactele cresc  o abilitate (damage, explozibil, viteză sau defence) dar pot scadea alta. Astfel că aveți posibilitatea de a alege cum vreți să parcurgeți nivelul,  dacă aveți de gând să obțineți un punctaj cât mai mare, este folositor să echipați artefacte ce cresc eficiența armelor, deci, decimați mai ușor inamicii. Pe de altă parte, pentru a ajunge la finalul nivelului cât mai repede, viteza vă va fi foarte folositoare.  Pe lângă artefacte mai avem și relicve, care oferă abilitați speciale, dar care nu pot fi folosite decât atât timp cât relic meter-ul este plin. Relic meter-ul este o bara care se umple când Lara căsăpește inamici fără a primi damage;  însă, cum primește damage bara se golește si toată treaba trebuie luată de la capăt. Cum influențele RPG sunt evidente, nu puteau lipsi upgade-urile, ce cresc cantitatea de puncte de viața sau muniție.

Că tot am vorbit de arme, să zic câte ceva și despre inamici. Aceștia variază de la șopârle la trolii, păianjeni giganți și alte gângănii de genul acesta. Pe lângă inamicii de toate zilele prin care treceți ca prin brânză mai sunt și boșșii, mai șmecheri de felul lor, cu care e posibil să aveți mai mult de furcă. Nu mi s-au părut dificili, dar dacă vreți să treceți și diferitele challenge-uri din timpul acestor lupte, crește bătaia de cap.

Pe lângă inamici vă veți mai ocupa și de rezolvarea diferitelor puzzle-uri, ușurele dar nu atât de ușoare încât să fie stupide. Acestea pot implica dezamorsarea unei capcane antice sau deschiderea unor uși prin activarea mecanismelor care le acționează, de multe ori fiind nevoia să deplasați niște bile în pozițiile necesare, dar asta deabia după ce ați reușit să găsiți bilele respective.  Multe dintre aceste puzzle-uri mi s-au părut foarte distractive, iar dacă cuplați asta și cu rezolvarea într-un anumit timp, sau de la prima încercare,  o să vedeți că sunt numai bune în pauzele dintre reprizele de pac-pac și au un farmec aparte, care pe mine mă face să spun că așa ar trebui să fie un Tomb Raider. Mai mult, în mod cooperative crește complexitatea, fiind nevoie și de o bună coordonare între Lara și Totec.

Stilul vizual se potrivește ca o mănușă noului sistem de joc, chiar dacă probabil va nemulțumi pe cei care se așteptau la un nou Tomb Raider. Engine-ul grafic al jocului este același din Underworld, astfel că arată foarte bine. Catacombele, junglele și alte medii în care se desfășoară acțiunea sunt foarte plăcut realizate, și reușești să înțelegi ce se întâmplă chiar și când te lupți cu foarte mulți inamici. Secvențele în viteză, în care trebuie să treci prin porțiuni în care podeaua se dărâmă în timp ce cad bolovani din toate direcțiile , încercând să urmărești și poziția cristalelor sau a craniilor roșii pentru a le colecționa, sunt realizate foarte spectaculos. Iar muzica crește adrenalina, îmbinându-se perfect cu atmosfera jocului, chiar ajungi să simți ce înseamnă plimbarea prin astfel de catacombe.

Lara Croft and the Guardian of Light e genul de joc la care nu ai ce să-i reproșezi, sigur, există câteva bug-uri iar cu tastatura m-am văzut în situația în care anumite secțiuni de platforming păreau aproape imposibile. Însă eu unul m-am amuzat pe seama acestor lucruri și până la urmă au contribuit la distracția generală dată de acest joc. Nu pot spune că apreciez în mod special jocurile Lara Croft de până acum, însă, acesta mă face să aștept continuarea. Un joc foarte  distractiv, doar să nu îi cereți mai mult, deoarece pentru asta a fost făcut, și își face treaba foarte bine, fără a suferi de sindromul tot mai întâlnit de stupiditate, care apare la jocurile actuale ce încercă să se concentreze pe fun.

TG