Black Mirror 3 Review

Genres: Adventure
Production: Cranberry Productions
Publishing: DTP Entertainment
Official site: blackmirror-game.de

Release date: 19.04.2011
Misiuni:
Jocuri similare:
PC

Pro

poveste solida
o concluzie foarte buna intregii povesti
puzzle-urile de la sfarsit sunt extraordinare
per total, facut bine

Con

nu mai este horror
a durat cam mult ca sa fie lansata versiunea in engleza

Disclaimer: Daca n-ati jucat pana acum Black Mirror 1 si 2, lasati totul si apucati-va acum. Voi face referiri la cele doua titluri, deci vor fi spoilers sau nu veti intelege unele chestii pe care le spun. Ati fost avertizati!

Dincolo de "un sequel la un joc, de regula, nu-i asa bun ca originalul", intotdeauna o parte a treia a fost bine venita, pentru ca aduce o concluzie povestii, mai ales daca jocul in cauza nu are un gameplay sau o mecanica ce pot fi stricate. Genul adventure functioneaza cel mai bine pe sistemul point and click si ar trebui sa fii batut in cap daca vrei sa-l faci altfel. Ok, o sa fiu bombardat acum cu exemple ca Sherlock Holmes, dar incerc sa exprim un punct de vedere aici. Chiar daca faci o schimbare majora, un adventure are mai putin de suferit daca povestea ramane la fel de buna. De exemplu, la Broken Sword 3, trecerea de la point and click la un fel de semi-platforma a fost destul de stupida. Totusi, povestea inca a fost destul de buna si a fost singurul lucru care m-a facut sa nu pun CD-urile in cuptorul cu microunde.

Treaba este ceva mai sigura daca jocul este gandit din start ca o trilogie sau o saga, in loc sa se faca sau chiar sa se improvizeze o poveste noua la fiecare episod. Daca te gandesti de la bun inceput la o saga ale carei episoade se incheie cu o tenta de "va urma", atunci poti sa-ti faci din start o oarecare idee daca titlul va avea succes. Acesta nu este cazul si cu Black Mirror. Sfarsitul din primul joc pare sa sugereze ca povestea nu se incheie acolo, mai ales ca s-a terminat cam din scurt, lasandu-ne cu multe intrebari fara raspuns. Dar a durat cinci ani pana sa apara o continuare si titlul a trecut in grija altui producator.

Previously... in Black Mirror...

In 2003, cehii de la Future Games au lansat The Black Mirror, un adventure horror in care urmarim povestea lui Samuel Gordon, un nobil ce provine dintr-o familie veche de aproape 800 de ani. Acesta s-a intors, dupa 12 ani, la caminul sau ancestral, castelul Black Mirror, pentru inmormantarea bunicului sau, Wiliam. In timp ce toata lumea spunea ca moartea lui Wiliam a fost un accident sau chiar sinucidere, Samuel este de alta parere si incepe sa investigheze. Astfel, afla ca Wiliam cerceta un blestem ce a... blestemat familia de secole intregi si ca se apropia de gasirea unei solutii. De-a lungul jocului am explorat incaperi secrete sub morminte, o casa de nebuni, catacombe si altele pentru a gasi niste chei ciudate. Sfarsitul a fost destul de interesant, aflam ca Samuel este putin posedat, iar la finalul finalului, acesta citeste dintr-o carte dupa care devine... si mai posedat. Povestea se cam complica din acest punct de vedere. Pana la urma il vedem pe erou pe varful unui turn, vaitandu-se de relele pe care le-a facut, iar apoi, plonjeaza de pe turn, direct intr-un gard. Ce poetic... Bag mana-n foc ca la acest final nu sunt singurul care a ramas ceva de genul "Stai... Ce? Dar... Stai putin... Ce naib... Haaaaii maaaa!"

In 2007, datorita cererilor/presiunilor din partea fanilor, Future Games a anuntat in sfarsit o continuare a carei carma a fost preluata mai tarziu de catre germanii de la Cranberry Productions. Actiunea se petrece cu 12 ani mai tarziu si la inceput pare sa nu aiba nicio tangenta cu ce s-a intamplat in BM1. Joci cu un tanar american, Darren Michaels, care isi vede de viata, dar la un moment dat se intalneste cu o tipa, pe nume Angelina, care il atrage intr-o serie de evenimente ce il duc in Anglia, in Willow Creek (satul din zona castelului). Pe scurt, Angelina dispare, iar tu incepi sa o cauti, incalcindu-te mai tare intr-un mister ce te duce, in final, la castelul Black Mirror. Acolo afli ca nevasta lui Samuel traieste (nu intru in mai multe detalii) si ca are doi gemeni: Angelina si personajul tau care este cunoscut acum ca Adrian Gordon. Afli mai cateva lucruri despre blestemul care prefera sa afecteze barbatii din familia Gordon, cum acestia devin violenti si isi cam pierd mintile, motiv din care Adrian a fost trimis pe ascuns in America.

Show-ul continua

In partea a doua nu prea am avut mare lucru de a face cu blestemul sau secretele familiei Gordon, decat spre sfarsit. A fost mai mult un episod care a pregatit terenul pentru concluzie. Am ajuns fix in punctul si situatia in care a ajuns si Samuel "Luke I am your father" Gordon, dar pe alte cai. Am trecut printr-un portal si am ajuns intr-o incapere circulara cu un tron si o carte veche in centru. Darren, zis si Adrian, a citit si el din acea carte si a fost si el posedat de Mordred Gordon, oaia neagra dintre primii doi Gordoni. Diferenta fata de sfarsitul din BM1 a fost ca Adrian a avut mai mult sange in cravata decat taica-su si nu s-a sinucis. Probabil l-a ajutat si faptul ca nu a ucis pe nimeni pe parcursul jocului...

Acum a aparut, in sfarsit, si Black Mirror 3, sau mai bine spus, versiunea in engleza la Black Mirror 3 pentru ca, atunci cand am terminat doi-ul (pe la inceputul anului curent), am auzit ca s-a lansat deja. Pe Google am gasit unele anunturi ca s-a lansat de anul trecut, altele ca s-a lansat recent si altele care spuneau ca se va lansa peste vreo doua luni. N-am inteles de ce a trecut atata timp intre lasnarea versiunii in geramana si cea in engleza, dar sa trecem peste asta.

Povestea incepe fix de unde ne-a lasat jocul precedent. Darren/Adrian a fost posedat si a inceput sa se smiorcaie ca o fetita. Acum, politia a ajuns si ea din urma si a inceput sa se intrebe de ce o femeie a fost gasita moarta si arsa langa ruinele academiei si cine a dat foc la castel. Cel care pune aceste intrebari este inspectorul Spooner, genul de politist care isi infige bine dintii intr-un suspect si nu se rusineaza sa faca tot felul de acuzatii. Acesta a auzit numele lui Adrian cand punea niste intrebari, iar cand insotea pompierii care stingeau incendiul de la castel, il vede pe Adrian iesind din padure cu o torta in mana. Proasta miscare, prietene. Ca si cum s-ar gasi un om care a fost injunghiat, iar tu apari in zona cu un cutit imens cu care tai un mar. Fara sa apuce sa spuna macar "I can explain, officer", Adrian este arestat si bagat la racoare. Trei saptamani mai tarziu cineva ii plateste sub anonimat cautiunea, politia neavand mare lucru de probe impotriva lui Adrian.

Vei vizita o multime de locuri, unele noi, altele cunoscute din partea a doua sau chiar din partea intai. Morga unde a fost decapidat doctorul acela cu accent german sau biserica/manastirea/ce-o fi unde vei gasi mormantul lui Samuel sunt doar cateva exemple. Obiectivul suprem cred ca este evident. Tocmai ai aflat ca faci parte dintr-o familie ce sufera din cauza unui blestem pe care l-ai simtit pe propria piele (ai fost posedat), iar politia crede ca ai omorat pe cineva si ai dat foc la castel. Care crezi ca ar fi planurile lui Adrian? Sa se duca intr-o croaziera in Caraibe?

Aflat din nou in libertate, eroul nostru nu prea mai are la cine apela pentru ajutor. Singurul supravietuitor al incediului de la castel este Victoria, dar aceasta a ramas cu sanatatea in pioneze. Ca sa fie treburile mai complicate, si ea este de parere ca Adrian a dat foc la castel. La un moment dat, cand se pare ca toata lumea te-a abandonat si nu mai ai ce sa faci, vei primi niste scrisori anonime in care cineva iti spune ca stie despre blestemul familiei si se ofera sa te ajute sa scapi de spiritul lui Mordred. Tot ce trebuie sa faci este sa urmezi niste intructiuni. La inceput parea sa fie un fel de vanatoare interesanta cu indicii si ghicitori (ca in Grey Matter), dar pana la urma s-au dovedi a fi niste mesaje pe care le gasesti pe parcurs, care nu prea au nicio consecinta. Adica atunci cand le-am gasit, aveam deja ceva de facut, sau cel mult, tindeau sa ma indrume sa fac ceva ce deja eram pornit sa fac. Pana la urma isi au si ele rostul in poveste. Vei descoperi mai tarziu cine le-a trimis si ti se va explica rostul acestora. Eu unul tot o vanatoare de obiecte as fi preferat...

Buhuhu, bai!

Ceea ce am observat inca din partea a doua este faptul ca jocul nu mi-a mai ridicat pulsul. Cei de la Future Games se laudau ca Black Mirror este un adventure horror. Nu genul de horror in care iti sare in fata o uratanie si face "buga buga buga!". Este genul de horror subliminal. Atmosfera din joc te face sa-ti tremure coloana vertebrala la fiecare sunet si sa-ti injuri colegii de camera daca iti pun mana pe umar cand nu esti atent. Dupa ce am terminat jocul de fata, am scos de la naftalina partea intai ca sa am o memorie mai proaspata despre ceea ce vorbesc aici. Am ajuns in sistemul de mine abandonate (daca le mai tineti minte) unde se auzea, destul de sinistru, cum suiera vantul. Cand am gasit un jurnal in care un miner spunea ca tunelele par a fi bantuite, atunci imaginatia mea a luat-o razna. Felul in care au fost facute unele zone te facea sa-ti fie frica sa mergi mai departe, desi nu se intampla nimic. Dar de la partea a doua incoace, lucrurile s-au mai calmat. In doi, inca au fost vreo doua secvente mai "spooky", cum ar fi tunelele inunecate de sub hotel, cand se auzea ceva si personajul intreba "ce s-a auzit?" sau "ce-a fost aia?". Acum, ultimul titlu, nici nu mai incearca sa fie horror. Pur si simplu nu am mai simtit nevoia sa salvez la fiecare pas. Inca se mai aud sunete ciudate cand gasesti solutia la un puzzle, padurile inca arata neprimitoare, dar probabil ca ne-am si obisnuit cu atmosfera din Black Mirror. De asta nu ne mai este asa de frica...

Horror sau nu, povestea este spusa foarte bine. Vei afla multe lucruri pe care nu le stiai in partea intai, vei descoperi secrete ce se aflau sub nasul lui Samuel, dar acesta a trecut pe langa ele. Se pare ca blestemul familiei este ceva mai complex si mai nasol decat a crezut Samuel. Nu vreau sa dezvalui prea multe, dar sa spunem ca a starnit chiar si interesul Vaticanului. Ceea ce pot dezvalui este faptul ca vei afla mai multe despre primii doi Gordoni, cum si de ce i-a blestemat Mordred pe urmasii lui Marcus si vei ajunge chiar la oglinda neagra de care se tot vorbea si dupa care s-a numit castelul.

Mi-a placut in special cum a fost abordata toata treaba cu posesia: Nu-i ceva imediat si nici nu-i ard ochii ca in Warcraft. Este ceva mai subtil. Ca dupa o operatie sau dupa ce iei un medicament: progresiv. Personajul nu se simte diferit, dar incetul cu incetul, de-a lungul povestii, apar semne ca o exorcizare nu pare a fi o idee chiar asa stupida. Au fost cazuri in care Adrian a avut viziuni instantee ca omoara pe cineva cand acel cineva il cam calca pe batatura. La un moment dat, era chiar gata-gata sa o faca. Sau cand dai clic pe un cutit sau o sabie ca sa fie inspectata, personajul admira eficienta armei cu o voce demna de o trupa de black metal din Norvegia.

Din acest punct de vedere, Adrian este ajutat putin si de faptul ca se vede cu o doamna psihiatru (nu intr-un sens romantic) careia i s-a spovedid despre tot ce s-a intamplat in partea a doua. Aceasta are mereu niste sfaturi pentru tine, incearca sa interpreteze ceea ce ii povestesti si sa-ti explice ca subconstientul tau face nu stiu ce. Iar cand ii spui ca ai si viziuni, iti da un flacon de medicamente... anti-halucinatii . Adica acum esti nebun cu acte in regula. Macar nu te-a trimis la "ferma vesela"... Culmea este ca aceste medicamente chiar functioneaza cat de cat. Am ajuns intr-o situatie in care o viziune ar fi fost folositoare, dar trebuia sa fac ceva ca sa piara efectul medicamentelor. Poftim medicina moderna. "- Domnule doctor, sunt posedat de spiritul unei persoane ce a murit acum 800 de ani. - Ia doua din astea in fiecare zi si suna-ma peste o saptamana".

Oglinda, oglinjoara...

Black Mirror 3 este un joc care m-a multumit cam din toate punctele de vedere. Adevarul este ca, in ziua de azi, ar trebui sa fii destul de fugit de acasa, dus in creierul muntilor si crescut de lupi ca sa strici un asemenea gen de joc. Cel putin din punct de vedere tehnic. La cat de infundata este piata de FPS-uri, RPG-uri si alte jocuri de actiune, nu prea iti mai permiti sa dai chix.

Cred ca am mai spus replica asta de un milion de ori: puzzle-urile au logica. Nu trebuie sa te joci cu mecanisme complexe, sa faci combinatii si permutari ca sa treci mai departe. Nici nu prea am mai vazut astfel de jocuri in ultima vreme. In cel mai rau caz, daca te uiti putin mai atent, te vei prinde usor de solutie. Pe la inceputul jocului m-am apucat sa repar un copiator, iar pentru aceasta a trebuit sa ma joc cu firele, sa ocolesc niste circuite arse. La inceput parea ceva ciudat si complicat, dar dupa un minut - doua am observat cum firele din fundal (pe care nu puteam sa le selectez) duceau de la butoanele care ma interesau la un procesor, sau ce-o fi. A fost usor, apoi, sa fac circuitul.

Unele solutii nu sunt atat de simple precum par. Adica nu se rezuma doar la "foloseste obiectul x cu obiectul y". Cand gasesti ceva (o stanca in padure, de exemplu), iti vine in cap o idee cam ce sa folosesti cu acea stanca. Vezi ca ideea a fost buna, personajul face ceva, dar stai, inca nu te bucura. Acesta iti va spune ca trebuie sa mai faci ceva. Nu este atat de greu sa te prinzi ce mai trebuie sa faci, ci, mai degraba, unde gasesti obiectele de care ai nevoie. In unul din cazuri, m-am invartit cam un sfert de ora prin toate locurile ca sa gassesc tot ce aveam nevoie. Alta data aveam toate obiectele necesare la mine. Caz in care ma bucuram pur si simplu ca scap de acele obiecte pentru ca le-am incercat peste pana la acea situatie.

In partea a doua, pana sa ajungem la sfarsit, au cam lipsit catacombele sau pur si simplu niste locuri neatinse de om de sute de ani. Acum avem din nou cateva astfel de locuri, dar tot la sfarsit avem de-a face cu ceva spectaculos. Trebuie sa te joci cu un mecanism a carui solutie o gasesti pe un perete, scirsa cu un fel de hieroglife. Nu vei avea de-a face cu caractere intortochiate, sunt pur si simplu niste desene mici ale unor obiecte. Vei fi insotit de inca o persoana pe care o poti controla, care va incerca sa interpreteze heroglifele cand dai clic pe ele. Pare putin ciudata toata treaba, chiar greuta, dar daca esti atent vei reusi. Eu unul am avut noroc de persoana care m-a insotit pentru ca mi-a spus ceva foarte folositor. In orice caz, satisfactia a fost colosala cand am gasit solutia. A fost ca si cum am descifrat niste hieroglife pe bune intr-un templu antic. Va trebui chiar sa formezi o fraza din simboluri, dar daca o iei logic, totul este foarte usor.

Si cu asta, basta

Chiar daca ii lipsesc vreo doua rotite pe care le avea primul titlu, Black Mirror 3 este un joc foarte bun. Din punct de vedere audio si vizual, sta bine, iar povestea, chiar daca nu este plina de surprize socante ca aceea din BM1, inca se prezinta foarte bine. Mai important, aduce o concluzie intregii povesti a familiei Gordon si blestemului pe care l-a indurat de sute de ani. La sfarsit ti se explica totul. De ce a murit Wiliam, de ce a ucis Samuel atatia oameni, care a fost scopul suprem, etc. Ca joc de sine statator este bun, dar daca le punem pe toate trei la socoteala, ne da o poveste extraordinara ce merita jucata, iar CD/DVD-urile puse la loc de onoare.

tEO