|
Batman: Arkham City Review
Pro
- Actiune intensa si fluida
- Durata jocului este satisfacatoare
- Planarea cu mantia este excelenta
- Voice acting foarte bun
- Este vorba despre Batman...
Con
- Momentele stealth ale lui Catwoman sunt cam frustrante
Am asteptat o vesnicie sa joc si eu jocul asta. De cand eram mic mi-a placut Batman, iar industria jocurilor este cam saracacioasa in ceea ce priveste jocuri cu acest personaj. Batman este, probabil, cel mai reusit super-erou. Stilul sau este este cu mult mai fain decat acela al altor eroi. In primul rand pentru ca Batman este "asa... mai dark un pic...". Este, daca nu singurul, printre putinii eroi care nu sufera de un exces de naivitate. Ganditi-va: de cate ori l-ati vazut pe Batman tinand in mana steagul Statelor Unite sau sa fi avut vreo treaba cu acesta?
Batman returns
Dupa doi ani de asteptat, urmarit trailere, nervi ca se amana o luna, plus alte dificultati cu achizitionarea, am apucat in sfarsit sa-l am si eu pe calculator. Nici nu stiu de unde sa incep. Este cel putin la fel de bun ca si primul? Da. Este chiar mai bun. Acuma taci din gura si nu ma mai intrerupe.
Povestea, dupa cum ni s-a spus intruna, are loc la ceva vreme dupa intamplarile din azilul Arkham. Cineva a decis ca azilul nu mai poate face fata ofertei prea mari de raufacatori, asa ca o parte din orasul Gotham a fost inconjurat de ziduri, iar criminalii au fost aruncati acolo sa-si faca de cap si sa-si rezolve socotelile intre ei. Decizie ce nu a fost asa de populara pentru unii oameni, inclusiv Bruce Wayne, a.k.a. za dark knight. In timp ce isi exprima public parerea despre orasului Arkham, Wayne a fost saltat de garzile personale ale lui Hugo Strange (actualul sef al orasului cu pricina) si aruncat in inchisoarea improvizata. Asta este o chestie interesanta: la inceput chiar joci o bucata ca Bruce Wayne si putin mai tarziu te imbraci in legendarul costum.
Povestea, in mare, este destul de complexa. Oricat de putin as incerca sa spun, tot spoiler ar fi. Esti aruncat in orasul Arkham si afli ca Hugo Ciudat pregateste ceva mare, cunoscut doar ca "protocolul 10". Deci trebuie sa afli care-i treaba cu protocolul acesta. Este ceva sinistru sau pur si simplu este vorba de o inspectie si strange pregateste flori, mancaruri, atentii, alea alea? Bineinteles, lucrurile nu pot sta atat de simplu. Traseul investigatiei este deviat considerabil, iar tu esti nevoit sa alergi prin tot orasul Arkham si sa faci tot felul de misiuni pentru diversi indivizi. Si totul din cauza lui Joker. Mai mult nu voi spune.
Adevarul este ca a trecut ceva vreme de cand am jucat ceva cu o poveste mai captivanta. Dincolo de faptul ca-mi place eroul, chiar am simtit un aer de prospetime jucand jocul asta. Am urmarit cu atentie ce se intampla, de multe ori nu stiam ce se va intampla in urmatoarele minute, iar la un moment dat, brusc si din senin, m-am uitat pe ceas si am observat ca e 4 dimineata. La ce seceta de jocuri serioase* a fost in ultima vreme, rejucand titluri mai vechisoare, am uitat cum e sa urmaresti ceva nou si, eventual, sa mai lasi si pe ziua urmatoare. Chiar mai mult, sa te tina cel putin trei zile. Si asta jucat la foc continuu.
Bat-cafteala
Primul lucru pe care l-am observat cand am jucat Arkham Asylum, in afara de grafica si pozitia camerei, a fost violenta fara sens. Mai exact, ce bine a fost realizata. Pana la titlul precedent, ultimul joc la care luptele m-au tinut in priza a fost Prince of Persia. Dar la PoP, lupta tot se rezuma la button mashing. Era un numar destul de mare de combinatii pentru tot felul de figuri. Unele le mai tineai minte, dar in rest, macelareai tastatura si mouse-ul si pana la urma tot iti iesea ceva. Sistemul de lupta facut de cei de la Rocksteady este unul cel putin la fel de fluent, dar mult mai controlabil. Oamenii astia au inteles un lucru: cu cat mai putine butoane ai de apasat, cu atat mai bine. Asa ca toate figurile pe care le face Batman, pumni, picioare, genunchi in fete, capete in gura, dosuri de palma, etc, toate sunt facute doar din clic stanga si, eventual, un clic dreapta pentru aparare.
In Arkham City, lupta s-a complicat putin, dar nu destul incat sa o strice. Ea este la fel de intensa, fluenta si "totaly freaking sweet". In schimb s-au facut cateva schimbari in ceea ce priveste tastele. In precedentul, pentru a lansa batclaw-ul in timpul luptei, apasam doar "c" sau pentru a arunca un batarang, apasam "q". Acum toate gadgeturile pe care le folosesti in timp ce imparti pumni, le activezi apasand rapid, de doua ori cifra ce corespunde gadgetului. Nu pot spune ca strica farmecul luptei, dar poate fi putin dificil sa intinzi degetul dupa o cifra si sa dublu-dai pe ea. Mai ales ca taste precum "c" sau "q" sunt la-ndemana, iar pozitiile lor le avem oarecum memorate. In schimb, cu cifrele, fiind una dupa alta, mai ales daca joci noaptea tarziu fara vreun bec aprins, tinde sa fie cam geru sa gasesti o anumita tasta. Mai ales daca ai nevoie de ea urgent pentru ca cineva este gata sa-ti felieze urechile lungi si ascutite.
In rest, lupta decurge cam la fel. Figurile pe care le face personajul sunt altele, dar sunt executate tot Clickaind din mouse de parca ai comunica prin morse. O aditie interesanta este faptul ca poti contraataca doi inamici in acelasi timp. Pentru ca tot i-am mentionat, derbedeii pe care trebuie sa-i pui la punct sunt ceva mai diversi acum. Pe unii ii vei recunoaste deja din Asylum, dar aici trebuie sa-i abordezi putin diferit. De exemplu, cand esti atacat de cutitari trebuie sa dai niste clicuri in plus pentru a evita fiecare lovitura in parte. In ceea ce priveste inamicii noi, au aparut niste indivizi imbracati intr-o armura, probabil de hokey, pe care trebuie sa-i ametesti folosind mantia si apoi sa-i iei la pumni intr-un ritm mai rapid. Sau altii poarta un scut si este imposibil sa dai in ei cat timp il au in mana.
Boss fight-urile au primit si ele mai multa atentie. Aici chiar le poti spune "boss fight". Aceste lupte nu mai prespun sa te feresti de un mutatnt imens care alearga spre tine. Cand incepe lupta, mai intai nu vei face nimic altceva decat sa te feresti de atacurile initiale. Nu pentru ca este ceva scriptat si ai de asteptat sa se intample ceva, ci pentru a-ti analiza imprejurimile si pentru a descoperi slabiciunile boss-ului. La unii este mai usor de facut asta, la altii ceva mai greut. Multe din luptele de acest gen se desfasoara cumva pe runde. Adica dupa ce i-ai epuizat bara de sanatate, se intampla ceva dupa care te iei din nou la ciondaneala cu el. Cand incepe o "runda" noua, boss-ul te va surprinde cu vreo doua tipuri noi de atatc. Pe scurt, luptele cu boss-ii presupun putina gandire, solutiile nemaifiind atat de evidente. Chiar trebuie sa stai putin si sa te intrebi "ok, si cum il bat eu pe asta?". Cand m-am luat la cutite cu Mr. Freeze a trebuit chiar sa dau alt+tab si sa caut pe Google solutia.
La fel ca in primul joc si aici vei avea parte de secvente "silent knight" (sau night?). Acele momente in care te afli intr-o incapere plina de inamici inarmati, iar tu trebuie sa stai ascus si sa-i neutralizezi unul cate unul. In Arkham City, secventele astea parca sunt putin mai dificile. In primul rand, inamicii au invatat cateva trucuri noi. La un moment dat vei vedea pe cativa dintre acestia folosind ochelari cu infrarosii pentru a scana statuile pe care te ascunzi cel mai bine. Altii vor umple zona cu mine (din alea care explodeaza, nu din care ies minerii) sau unul din ei va avea un aparat de facut gem. Pardon, un aparat de bruiat electronicele, ceea ce inseamna ca detective mode-ul nu-ti va fi de niciun folos pana nu-l scoti din joc pe tipul cu aparatul. O alta provocare este insusi terenul. De exemplu, intr-o incapere pe doua niveluri este mai greu sa ajungi la inamicii care se plimba pe nivelul de jos unde nu ai statui.
Bats with toys
Toate aditiile astea la momentele silent knight nu-ti vor complica tare mult viata. Pe langa cele din primul joc, arsenalul tau va contine gadgeturi noi, iar impreuna cu upgrade-urile pe care le poti face, vei avea cu ce sa faci fata acestor noi provocari. Pentru cei care scaneaza statuile ai un upgrade la costum care te va face invizibil la scanari daca stai perfect nemiscat. O aditie faina sunt bombele cu fum. Daca vezi niste inamici adunati unul langa altul, poti arunca asa ceva intre ei si nu vor mai vedea nimic. Vor incepe sa traga aiurea cu armele, iar tu vei putea veni fix langa ei ca sa le faci cunostinta cu Desfigurel Mutrea. Cand intri in norul de fum, detective mode-ul se va activa automat si vei avea afisat densitatea fumului, astfel iti poti face o idee cand ar fi timpul sa pleci de acolo. Este extraordinara aditia fumului. Te ajuta enorm. Dupa ce ai aruncat o bomba, trebuie sa astepti putin ca sa se reincarce abilitatea respectiva. Daca nu ai rabdare, poti arunca cu un batarang intr-un extinctor de foc. Daca este cineva pe langa el, atentia acestuia va fi distrasa, iar in momentul urmator, zona se va umple de fum. Am avut parte de momente extraordinare datorita acestor trucuri. Stateam pe o statuie, am aruncat cu un batarang intr-un extinctor dintr-o zona unde se plimbau doi urati. Cand fumul era mai consistent, am planat pana acolo, l-am scos pe unul din joc si m-am carat inapoi pe o statuie. Cand fumul a disparut, cel care a ramas si altii putin mai incolo, au inceput sa se panicheze si sa strige "what are you, Batman?". Degeaba ma chinui sa descriu experienta. Este prea tare... Alta chestie foarte utila la bombele cu fum este faptul ca atunci cand te vad inamicii si incep sa traga dupa tine, dintr-un simplu clic dreapta arunci automat una la picioarele tale. Astfel poti sa dispari din scena instant.
Sistemul de upgrade a fost organziat mai bine. Acum, upgrade-urile sunt aranjate pe categorii. Ai upgrade-uri pentru costum, pentru gadgeturi, lupta sau stealth. Aproape fiecare gadget poate fi upgradat. De exemplu line launcher-ul. Chestia aia care lanseaza franghii pe orizontala ca sa poti trece de o prapastie sau ceva de genul asta. Un upgrade pentru aceasta unealta iti permite ca in timp ce il folosesti sa te opresti brusc si sa stai cuminte PE franghie, astfel putand sa-ti creezi noi "vantage point-uri". O jucarie, din nou foarte utila, este un dispozitiv cu ajutorul caruia poti dezactiva arme. Poti face asta la maxim doi inamici dupa care trebuie sa astepti sa se reincarce abilitatea. Nu-i nevoie sa mentionez cat de folositor este ca doi dintre inamici, la alegerea ta, sa nu poata trage dupa tine cand apari in fata lor. Uite ca tot am mentionat...
Unele noi, altele din jocul precedent, in total, uneltele sunt destule. Tastele care le selecteaza nu se opresc la cifra zero pe tastatura ci la semnul egal. Deci sunt 12 la numar. Desi producatorii se laudau ca incepi cu toate uneltele pe care le aveai in jocul precedent, nu este chiar asa. Intr-adevar nu incepi doar cu bataranguri, mai ai si bat claw-ul, gelul exploziv sau bataranguri telighidate. Pe celelalte le vei primi pe parcurs. Pacat ca nu ai chiar 100% din arsenalul din Arkham Asylum. De exemplu nu ai bat-claw-ul triplu sau upgrad-ul pentru a arunca pana la trei bataranguri deodata. Totusi, datorita noilor aditii nu prea am simtit nevoia acestora.
Un aspect absolut excelent al jocului este partea in care planezi cu mantia. In Arkham Asylum numai nu ma saturam sa fac treaba asta. Inca de atunci a fost ceva deosebit. Producatorii au inteles asta, iar acum s-a pus un accent ceva mai mare pe planare. Ceea ce ajuta foarte mult este faptul ca nu mai esti pe o insula cu niste cladiri, ci in oras, unde ai mai mult loc de manevra. Ideea este ca poti face anumite lucruri in timp ce planezi. La inceput poti lansa o franghie ca sa ajungi intr-un punct si sa intri in picaj. Asta din urma ajuta sa planezi mai departe. Cand intrerupi picajul vei urca mai mult in altitudine. Este ceva spectaculos cand te vezi cazand in viteza, cu capul in jos, si, la un moment dat, sa iti desfaci mantia si sa incepi a plana. De-asemenea daca lansezi o franghie, poti oricand sa intrerupi urcarea. Folositor daca vrei sa traversezi o rapa sau ceva, fara sa ajungi in varful unui bloc pentru asta. Sau in timp ce zbori, te poti prinde cu franghia de un colt de bloc, iar cand ajungi destul de departe, intrerupi si continui planarea.
Luke, I am your character
In Arkham City vei intalni mai multi raufacatori decat in Asylum. Am putea spune ca sunt prezenti cam toti ticalosii principali cu care a avut de a face omul liliac. Personajele din universul DC Comics au fost intodeauna vii si colorate, iar jocul nu le-a stricat incercand sa le faca reale si plauzibile. Ar fi prea putin daca as spune "personajele sunt bine realizate si conturate". Intr-adevar, sunt. Dar merita mentionat cum au fost realizate. Ma voi contrazice putin. Personajele au fost apropiate putin de realitate, dar li s-a pastrat acel farmec de raufacatori din benzile desenate sau seria animata. Au fost putin modificate, dar identitatea si personalitatea lor au ramas aceleasi. In orice caz, sunt bine realizate si conturate.
O mare parte din savoarea personajelor este asigurata de voice acting. Este deosebit. Mi-a placut in mod special Pinguinul. Arata la fel cum il stim, adica mic si gras si i s-a dat un accent britanic. Nu ma refer la acel accent elevat, ci mai degraba la acel accent de huligan. Felul in care vorbeste si se comporta este extraordinar. Asa au fost tratate si celelalte personaje. De exemplu Two Face, desi i s-a dat o infatisare ca in ultimul film, adica este pe jumatate ars si nu mov, acesta vorbeste exact ca un gangster. Desi intalnirea cu The Mad Hatter este scurta, vei debloca niste inregistrari in care este intervievat de Hugo Strange. Felul in care vorbeste Hatter scoate in evidenta faptul ca tipul chiar este dus cu pluta la pascut si nu se mai intoarce pe conducta.
Nu incape indoiala ca Rocksteady nu s-au zgarcit in ceea ce priveste voice acting-ul. Inca din primul joc se stie ca vocea lui Batman este interpretata de Kevin Conroy, acelasi actor care l-a interpretat pe cavalerul negru si in seria animata. Acelasi este cazul si cu Joker (fun fact: actorul care l-a interpretat pe Joker este Mark Hamill a.k.a. Luke Skywalker. Ce mica-i lumea).
Dupa cum se laudau producatorii, in jocul de fata poti juca si cu Catwoman. Nu este prea mult de spus despre ea. Mecanica este aceeasi, doar ca miscarile sunt diferite. Mai feminine. Faptul ca nu are o mantie pentru a plana nu te ipiedica sa te deplasezi relativ repede prin oras. In loc sa lanseze franghii, ea foloseste un bici care este muuuult mai lung decat pare. Oricat de departe ar fi punctul de care vrei sa te prinzi, daca apare indicatorul de prindere, biciul va ajunge pana acolo. Vei folosi aceasta unealta pe acelasi principiu pe care functioneaza si lansatorul de franghii. Diferenta este ca biciul nu te ridica automat la destinatie. Daca vrei sa ajungi de pe o cladire pe alta folosind biciul, te vei tranti cu nasul de fatada blocului si va trebui sa topai pana sus intr-un stil Spiderman.
Stealth-ul lui Catwoman nu este cine stie ce extraordinar. Pur si simplu n-ai acelasi numar de unelte care sa-ti perimta sa faci prea multe. Ai biciul, niste lanturi cu bile la capat si niste tepi pe care sa-i arunci pe jos. Metoda ei de a se ascunde este sa sara si sa se tarasca pe tavan, din nou, ca Spiderman. Daca un inamic trece pe sub tine, il poti scoate din joc din aceasta pozitie. Chestia enervanta este ca tipa nu sta naibii pe tavan dupa ce face treaba asta. Ca sa nu lungesc vorba, momentele silent... cat... sunt mult mai slabe. Din fericire ai numai doua cu ea in tot jocul. Unul din aceste momente nu-i asa de dificil, dar dupa ce termini povestea principala, Catwoman trebuie sa ajunga la Two Face, care-i inconjurat de oamenii sai, iar daca isi dau seama ca esti in incapere, vor veni o gramada de intariri, toti inarmati. Si Catwoman nu poate face fata la atatia, mai ales cu putinele jucarii si abilitati pe care le are in repertoriu. Parca s-a intamplat si cu Batman sa aud de intariri, dar nu am apucat sa vad mai exact treaba asta. Pana cand s-a gandit cineva la intariri, toti erau ori intinsi pe jos, ori atarnati de statui. Pana la urma Catwoman este si ea bine venita, mai ales ca ofera o oarecare diversitate jocului. Singura problema cu ea este ca trebuie sa depui eforturi suplimentare ca sa fii atent pe unde mergi, cu cine te bati, cu cine vorbesti, etc. Mai mult de atat nu trebuie sa spun. Vei intelege perfect ce vreau sa spun daca ajungi sa joci cu ea.
Ultimele ovatii
Dincolo de faptul ca imi place la nebunie personajul, Batman Arkham City este un joc superb. Si spun asta dintr-un punct de vedere cat se poate de obiectiv. Povestea si mecanica sunt solide. Se simte ca jocul este complet si nu sunt gauri care sa fie umplute mai tarziu cu DLC-uri. Durata de joc este satisfacatoare. Spre deosebire de titlul precedent, cand termini povestea principala mai sunt misiuni pe care le poti face si nu doar sa colectezi trofee. Vei avea de facut chestii de super erou. Sa salvezi niste oameni, sa faci niste investigatii, sau sa faci fata la provocarile lui Ridler, care are a luat acum ostatici.
Arkham City pare a fi opusul unui joc scos pe banda rulanta, cum se intampla cu cele mai mutle FPS-uri. Au trecut doi ani de la Arkham Asylum. Sequell-ul a fost anuntat incetul cu incetul. Mai intai un trailer vag, dupa care ni s-au dat informatii cu lingurita, iar cand s-a anuntat data lansarii reactia a multora dintr noi a fost "uaaa... abia in toamna lui 2011?!" Dar asteptarea a meritat. Din cate am inteles, acest joc nu va fi ultimul. Daca Rocksteady o continua asa, nu pot sa le spun decat "la mai multe!".
tEO
