|
Assassin's Creed: Revelations Review
Assasin's Creed: Revelations - Back to those good old medieval times
"Liberty can be messy...But it's priceless" (Ezio Auditore)
Assasin's Creed este mai mult decat o simpla aventura, este un basm medieval, o istorisire cu talc ce poarta jucatorul de-a lungul si de-a latul unor locuri pline de farmec si mister aducand inapoi intr-un mod cu totul original, indepartatul ev mediu si faimoasa perioada a cruciadelor.
Astfel, developerul si publisher-ul Ubisoft nu numai ca a reusit sa creeze una dintre cele mai reusite serii din ultimii cinci ani dar i-a facut si pe jucatori, peste 10 milioane la numar, sa se identifice cu Altair Ibn La-Ahad sau Ezio Auditore da Firenze, intrand in pielea acestor personaje de poveste. Iar acum, ca si cu orice alta franciza care se respecta, Assasin's Creed: Revelations va duce povestea mai departe, incercand macar in parte sa ofere raspunsuri la multele enigme pe care episoadele precedente le-au lasat fara raspuns.
Desi poate parea ciudat, Assasin's Creed: Revelations este un joc al contrastelor iar acest lucru devine vizibil inca din primele secunde de joc. Daca ai mai avut de-a face si cu alte titluri ale seriei, cu siguranta ti-l mai amintesti pe Desmond Miles, barmanul rapit de o pseudo companie farmaceutica (acoperirea moderna pentru Fratia Asasinilor). Ei bine, Revelations incepe cu un rezumat al acestor evenimente, Miles fiind in continuare tinta experimentelor in incercarea de a i se extrage si mai multe amintiri legate de stramosii sai asasini. Din pacate, ceva nu merge cum ar trebui iar Desmond se trezeste cu ceea ce am putea numi drept "un caz grav de multiple personalitati". Acum, in trupul sau traiesc atat constinta lui Miles cat si cele ale lui Altair si Ezio. O combinatie periculoasa ce il poate aduce pe fostul barman la stadiul de leguma. Pentru a-l salva, Animus, masinaria ce ii sonda mintea este rapid transformata intr-un refugiu pentru constiinta ranita a lui Miles, singurul loc in care aceasta mai poate exista deocamdata. Si astfel, trezindu-se singur pe un tarm pustiu, inconjurat de un peisaj abstract, Desmond este intampinat de "subiectul 16", un nume prea putin sugestiv pentru un personaj cel putin misterios.
Introducere in mintea lui Desmond
16 ii explica de ce se afla aici si ca ceea ce vede in jur nu este nimic altceva decat nucleul Animusului, programul initial de testare, singurul lucru care sta intre Miles si vegetarea pe un pat de spital pentru tot restul vietii. De altfel, se pare ca ceva similar s-a intamplat si cu 16, singura diferenta fiind ca acum, corpul celui din urma nu mai exista iar constiinta sa este captiva pentru totdeauna in Animus. Si tot de la misteriosul sau interlocutor, Desmond afla, ca singura sa sansa de salvare este sa isi exploreze propriile amintiri si sa duca la bun sfarsit aventurile stramosilor sai, astfel incat acestia sa dispara din propria sa constiinta.
Gameplay-ul are o nota de familiaritate insa exista foarte multe elemente ce au suferit modificari majore. Assasin's Creed: Revelations nu vine cu unul, cu doua ci cu nu mai putin de trei personaje pe care le vei putea controla. Astfel, pe de o parte va fi Desmond Miles ce se va lupta pentru a-si recupera propria constiinta iar pe de alta parte vor fi Altair si Ezio, in pielea carora Desmond va trebui sa intre pentru a rezolva mai multe enigme.
Locatia este si ea una cunoscuta, celebrul Constantinopole, adevarata capitala a Orientului Apropiat devine din nou scena principala a evenimentelor, punandu-si la dispozitie numeroasele stradute inguste si bazaruri pline de farmec. Insa spre deosebire de titlurile precedente, exteriorul orasului nu mai poate fi explorat calare, avand in vedere ca acest mijloc de locomotie a disparut complet. Totusi diferenta nu este una pregnanta iar actiunea lasa prea putin loc ispitei de a explora meandrele orasului.
O alta locatie deosebit de frumos realizata este Castelul Masyaf, vechiul sediu al asasinilor, acum ocupat de templieri (oups, spoiler) si care din punct de vedere grafic se merita caracterizat drept o adevarata capodopera.
Cei de la Ubisoft au muncit mult pentru a realiza cu Revelations ceva original fara insa a se abate de la linia marcata pana acum de celelalte jocuri din seria Assasin's Creed. Si cumva au reusit, combinatia dintre timpul prezent in care Desmond incearca sa isi recompuna mintea asemenea unui puzzle si cele medievale pline de lupte spectaculoase par a se imbina perfect credibil, chiar daca lucrurile sunt duse uneori pana aproape de extrem. In plus, secventele cinematice, nelipsite din celelalte jocuri, au progresat intr-un mod remarcabil, ele fiind intercalate in momentele cheie ale scenariului.
"Păstrează tăișul departe de carnea nevinovatului"
Armele sunt un element cheie al acestei francize iar in Revelations ele au evoluat putin. Astfel, una dintre cele doua lame pe care Ezio le poarta mereu ascunse sub maneci, a evoluat transformandu-se intr-un carlig ascutit pe care asasinul il poate folosi fie pentru escaladarea cladirilor fie pentru a neutraliza in mod tacut diversii inamici intalniti in cale.
In plus fata de dotarea obisnuita, Ezio va putea acum sa construiasca si diferite tipuri de bombe, care mai de care mai interesante, folosind diversele ingrediente gasite prin Constantinopole. Insa nu te incanta prea tare pentru ca folosirea bombelor nu te va ajuta prea mult, acestea dovedindu-si utilitatea in majoritate cazurilor mai degraba ca diversiuni decat ca modalitati de neutralizare eficienta a inamicului.
Si controalele armelor au fost modificate, atat in varianta pentru PC cat si in cea pentru console, acestea fiind impartite in doua categorii: una pentru armele folosite in close combat si una pentru cele necesare in luptele la distanta.
Dar cat priveste utilizarea lor, armele sunt la fel de usor de folosit iar inamicii nu cu mult mai dificil de anihilat. Ceea ce a aparut in plus insa, este sistemul de protectie a obiectivelor controlate de asasini. Acesta, denumit intr-un mod total neinspirat (den defense) impune amplasarea de trupe si obstacole in punctele cheie astfel incat templierii care te vor ataca sa fie respinsi. Din pacate sistemul asemuit de multi cu un gen de"tower defense", este mult prea primitiv si nu reuseste sa se conecteze cu restul gameplay-ului rezultand intr-o experienta oarecum dezamagitoare.
Mereu ascunsa, Fratia Asasinilor evolueaza in paralel cu Templierii, inamicii lor de moarte si fiecare capitol este plin de lupte, unele cu adevarat spectaculoase in care Ezio sau asasinii recrutati de acesta reusesc sa isi elimine inamicii folosindu-se de intregul lor talent acrobatic. Insa asasinii se conduc dupa niste reguli foarte stricte iar omorarea, fie ea si accidentala, a taranilor sau trecatorilor, nu este permisa.
"Ascunde-te din vederea inamicului"
Pe de alta parte evolutia personajelor este mult mai credibila ca in iteratiile anterioare lucru posibil si datorita scenelor de acrobatie aproape imposibile dar extrem de bine realizate. Ezio in special are de infruntat adevarate sesiuni de parkour pe care le realizeaza fara ezitare si nu exista bug-uri care sa il faca pe asasin sa atarne la jumatate de metru in spatiu de locul in care trebuia sa se agate de vreun perete sau stanca. Totul este perfect sincronizat iar asta ajuta foarte mult la crearea unei senzatii de realism extrem. La fel, si in cazul lui Desmon care este obligat sa se lupte cu adevarate puzzle-uri in care piesele sunt chiar amintirile sale, miscarea este fluenta si naturala iar secventele cinematice despre care am mai vorbit aici reusesc sa completeze aceasta imagine de ansamblu.
Din pacate, daca in Assasin's Creed: Revelations avem parte din plin de actiune cu Ezio si Desmond, nu acelasi lucru se poate spune si despre Altair ale carui misiuni sunt extrem de putine si in egala masura de liniare.
Controalele jocului sunt bine spre foarte bine gandite si principala lor calitate este usurinta in utilizare. Asa cum am mai spus armele sunt impartite in doua categorii, insa aceasta nu este numai o optiune virtuala ci si una care se regaseste la nivelul controalelor si care va usura foarte mult munca jucatorilor. In rest, facand abstractie de cateva elemente noi, Assasin's Creed: Revelations respecta aproape in totalitate reteta predecesorilor sai sau mai rog, aproape in totalitate pentru ca atunci cand vine vorba de multiplayer lucrurile s-au schimbat...mult.
"Nu pune în pericol Frătia"
Multiplayer-ul a evoluat mult fata de Brotherhood si acum vei avea la dispozitie un numar simtitor mai mare de moduri dar si o serie de optiuni de customizare, o interfata imbunatatita precum si un story mode absolut original.
De fapt este destul de usor de afirmat ca Ubisoft a reusit sa realizeze o excelenta contrapartida pentru modul single player. Astfel vei avea la dispozitie atat moduri de genul Wanted sau Deathmatch unde strategia va trebui sa primeze in fata fortei dar si partide de Artifact Assault unde viteza de reactie si agilitatea vor conta mult mai mult.
In loc de concluzie
Nu te-ai intrebat niciodata de unde vine numele seriei Assasin's Creed? Ei bine, eu da si cautand de zor un raspuns am dat de "Crezul Asasinilor" un set de reguli pe care fiecare membru din Fratia Asasinilor trebuie sa le respecte indiferent de situatia in care se afla. Sunt trei la numar iar fiecare asasin trebuie sa isi ghideze intreaga activitate in conformitate cu el, renuntand chiar si la viata inainte de a le incalca.
Asa cum probabil ti-ai dat seama, eu sunt deja un fan al seriei celor de la Ubisoft si seria Assasin's Creed mi-a mers direct la inima. Totusi exista o problema. O poveste nu merge spusa la infinit si deja cred ca Fratia Asasinilor nu mai are nimic de istorisit iar cei de la Ubisoft cam trag pisica de coada. Din pacate publisher-ul este de alta parere si in 2013 vom vedea aproape sigur o noua iteratie a acestei francize. Sa fiu sincer mi-ar parea rau, desi Revelations nu a reusit sa innoade toate firele povestirii...
raven
